Aproximativ unul din şase cupluri suferă de infertilitate, iar această afecţiune începe să se întâlnească tot mai des la populaţia între 28 şi 38 ani, conform ultimelor statistici. Ce este infertilitatea rămâne, însă, o întrebare tot mai frecvent auzită în zilele noastre.
Când se instalează infertilitatea
Absenţa unei sarcini, într-un interval de un an, în lipsa oricăror metode contraceptive, la un cuplu cu vârsta sub 35 ani, se constituie într-o definiţie a infertilităţii. Există şi completarea acestui enunţ, ce implică situaţia unui cuplu cu vârsta peste 35 ani, care nu obţine sarcina în interval de şase luni şi care este sfătuit să se adreseze unei instituţii specializate în diagnosticul şi tratamentul infertilităţii.
Regretabil pentru România zilelor noastre este faptul că nu s-a acordat atenţia cuvenită acestei patologii. Vârsta tot mai înaintată la care cuplurile îşi propun să obţină o sarcină, condiţiile socio-economice actuale, lipsa unei informări corecte şi uniforme conduc la situaţia în care un cuplu realizează că are această problemă, caută soluţia la specialist şi nu întotdeauna înţeleg tratamentul şi nu întotdeauna îl acceptă.
Infertilitatea - cauze masculine, feminine, comune şi inexplicabile
Cauzele infertilităţii de cuplu se împart în cauze masculine, cauze feminine, cauze comune şi cauze inexplicabile. Ultima categorie ocupă un procent de aproximativ 10% şi de multe ori se discută de cauze imunologice. Cât priveşte celelalte cauze, există o distribuţie egală între sexe.
Patologia inflamatorie pelvină determinată de boli cu transmitere sexuală, precum Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma, Neisseria pot afecta ireversibil permeabilitatea trompelor. În special în cazul infecţiei cu Chlamydia trachomatis supranumită şi “epidemia silenţioasă”, deoarece nu se prezintă cu simptomatologie specifică şi afectează un număr mare de persoane. Lipsa ovulaţiei cauzată de unele disfuncţii organice, metabolice sau hormonale conform clasificării în trei stadii de către OMS, anomalii uterine, ciclurile menstruale neregulate, endometrioza, stenoza colului sau lipsa glerei cervicale sunt cauze de infertilitate feminină.
Patologia ce determină infertilitate de cauză masculină constă în tulburări apărute în actul sexual (ejaculare precoce, hipospadias, tulburări de ejaculare, de erecţie, ejaculare retrogradă), cauze endocrine (Sdr. Kallman, deficit de FSH, exces de androgeni, exces de prolactină, afecţiuni tiroidiene), cauze testiculare (torsiunea testiculului, varicocel, medicaţie îndelungată cu ketoconazol, spironolactonă, cimetidină sau expuneri prelungite la pesticide), cauze genetice (Sdr. Klinefelter, Sdr. XYY, Sdr. Noonan, microdeleţii pe cromozom Y, fibroza chsitică).
Cauzele imunologice sunt mai greu de diagnosticat şi se referă la una sau mai multe din posibilităţile: lupus eritematos sistemic, sindrom antifosfolipidic, mutaţii pe gena MTHFR, anticorpi antispermatici prezenţi în spermă (MAR test pozitiv).
30% - procentul de reuşită al procedurilor de fertilizare in vitro
Efectul acestei căutări este că de multe ori se trezesc că au trecut ani buni şi încă nu au obţinut sarcina. Se gândesc că fertilizarea in vitro e ultima speranţă şi, totodată, soluţia salvatoare. Procentul de reuşită în centrele de profil din Europa se situează undeva la 30%. Deci unul din trei cupluri obţin sarcina printr-o procedură de fertilizare in vitro.
Medicii spun că ne putem feri de această afecţiune, diagnosticând-o din timp la un specialist. Ar fi cineva tentat vreodată să calculeze costurile unei astfel de "aventuri" în bugetul unui cuplu? Dar a 5000 de cupluri pe an? Impactul psihologic al cuplului afectat de insuccesul obţinerii unei sarcini nu ar putea fi vreodată cuantificat. Şi, totuşi, acesta este cel mai important.
Infertilitatea, mai frecventă la cuplurile cu grad mare educaţional
Care este randamentul, la locul de muncă, al unui individ ce este preocupat de o astfel de problemă şi care îşi consumă permanent energia căutând răspunsuri faţă de acelaşi tip de individ, în poziţie similară şi care nu are această problemă? Subliniez, totodată, că infertilitatea este mai frecvent observată în cuplurile cu grad mare educaţional. Adică în rândul celor s-a investit şi de care societatea are nevoie.
Aceştia sunt şi principalii cotizanţi la sistemul asigurărilor de sănătate, dar care nu pot beneficia de medicaţie gratuită sau proceduri medicale gratuite. Uneori, acest sistem injust perpetuează ezitarea unora în a cere ajutorul de la specialist, demoralizaţi fiind de costurile ridicate ale medicaţiei dublate de către complexitatea diagnosticului.
Rolul unui diagnostic corect şi complet îi revine însă medicului specialist ce are competenţa să desfăşoare activităţi legate de diagnosticul şi terapia infertilităţii de cuplu. Înţelegerea mecanismelor complexe, căutarea unor soluţii de investigaţie şi tratament judicioase în spiritul medicinei bazate pe dovezi, a interesului pacientului şi în spiritul ghidurilor de bună practică medicală întărite de asigurarea suportului psihologic vor sta la baza terapiei infertilităţii de cuplu.







Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M