Proclamarea independenţei Kosovo a împărţit comunitatea internaţională în două tabere: cea pro, condusă de Statele Unite şi mai multe ţări din Uniunea Europeană, şi cea contra, condusă de Rusia. Din a doua grupă face parte şi România.

Recunoaşterea sau nerecunoaşterea independenţei Kosovo nu va fi rezultatul unei decizii comune a Uniunii Europene, ci va aparţine fiecărui stat membru. Este poziţia exprimată, până acum, de Comisia Europeană, în condiţiile în care nu există un consens. Cel puţin şase ţări ale Uniunii şi-au anunţat, de mai multe ori, intenţia de a nu recunoaşte declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo, sau cel puţin nu imediat.

Este vorba de Bulgaria, Cipru, Grecia, România, Slovacia şi Spania. Toate aceste state au pe teritoriul lor minorităţi etnice şi se tem că secesiunea Kosovo de Serbia va crea un precedent. Rusia, alături de Serbia, se opune ferm independenţei. Mai mult, Moscova a avertizat că-şi va schimba politica faţă de teritoriile separatiste pro-ruse din Osetia de Sud şi Abhazia, care astfel s-ar putea separa de Georgia.

În schimb, este de aşteptat ca ţări precum Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania şi Italia să declare imediat că recunosc independenţa Kosovo. Singurul subiect asupra căruia oficialii europeni sunt de acord a fost trimiterea unei misiuni civile, formată din poliţişti, procurori, judecători şi funcţionari vamali, denumită Eulex, care va fi responsabilă cu supravegherea independenţei provinciei. Misiunea Uniunii Europene o va înlocui pe cea a Naţiunilor Unite, care a administrat provincia din de la intervenţia militară a NATO, din 1999.