Autorităţile de la Beijing inaugurează astăzi unul dintre cele mai temerare, dar şi mai controversate proiecte. Calea ferată care va lega provincia dizidentă Tibet de teritoriul ţării.

Aceasta constituie o adevărată operă a talentului ingineresc, dar şi o probă de fier a tenacităţii politice chineze. Presa oficială a prezentat întregul proiect ca fiind piesa centrală a politicii de dezvoltare a regiunilor din vestul ţării.

În realitate, această cale ferată va constitui o cale de comunicaţii de importanţă strategică pentru asigurarea unui control mai eficient al acestei provincii de către autorităţile chineze.

Proiectul constituie totodată rodul unei viziuni pe termen lung, inaugurată de primul lider comunist chinez, Mao Zedong, cu 40 de ani în urmă, care visa să subordoneze integral Tibetul Beijingului. Autorităţile chineze speră să pună capăt astfel izolării istorice a Tibetului, favorizată de condiţiile naturale vitrege.

Întreaga investiţie a costat nu mai puţin de 4,1 miliarde de dolari. Ea va permite o colonizare mai eficientă a provinciei, prin asigurarea unui flux continuu de oameni şi bunuri către acest teritoriu cucerit de armata populară chineză în 1950. Calea ferată care va lega oraşul Golmud, din provincia Qinhua, situată în nord-vestul Chinei, de capitala tibetană Lhasa, are o lungime de 1.142 de kilometri.

Inginerii care au condus proiectul au avut de înfruntat obstacole aproape insurmontabile. Drumul de fier va străbate platoul veşnic înzăpezit al Tibetului, care atinge, în unele porţiuni altitudini de peste 5000 de metri. El traversează numeroase suprafeţe de permafrost, sol care mentine o temperatura sub 0 grade Celsius pentru cel putin doi ani şi care este foarte instabil.

Pentru a-i proteja pe pasagerii trenurilor care vor circula pe această rută de dificultăţile de respiraţie provocate de aerul prea rarefiat şi de temperaturile extrem de scăzute, ferestrele vagoanelor vor fi sigilate.