Ideea înfiinţării unui ţinut secuiesc autonom nu este nouă. Imediat după Marea Unire din 1918, liderii maghiarilor din Transilvania propuneau guvernului de la Bucureşti să aprobe crearea, în regiunile unde maghiarii sunt majoritari, a unei zone autonome. 34 de ani mai târziu, visul maghiarilor se împlineşte - ia fiinţă Regiunea autonomă maghiară, la iniţiativa comuniştilor internaţionalişti. După 16 ani, în 1968, Regiunea dispare însă odată cu reorganizarea administrativă a României.

În 2003, ideea naşterii unui ţinut autonom prindea din nou contur. Doi parlamentari ai UDMR propun un proiect potrivit căruia, noul Ţinutul Secuiesc să cuprindă judeţele Harghita, Covasna şi Mureş; în total, o suprafaţă de 10.000 de km pătraţi. În această regiune locuiesc 809.000 de maghiari şi 175.000 de romani.

Dorinţa înfiinţării ţinutului secuiesc provoacă dispute. De-o parte sunt politicienii maghiari care susţin înfiinţarea acestei regiuni şi cer descentralizare şi autonomie culturală şi administrativă. De cealaltă parte, unii politicienii români care sunt vehement împotriva proiectului, convinşi că maghiarii urmăresc de fapt obţinerea independenţei şi, mai apoi, refacerea Ungariei mari. Prinşi între cele două tabere sunt oamenii de rând, fie ei maghiari sau români.