Într-o zi de vineri seară, un bărbat a fost nevoit să lucreze până târziu pentru a îşi termină toate sarcinile de la locul de muncă. El a decis să îşi anunţe soţia că rămâne peste program. Din repezeală, a format numărul şi a aşteptat să sune… soţia nu a răspuns.
Bărbatul a lăsat că telefonul să sune de mai multe ori. A început să îşi facă griji… aşa că a închis apelul şi a încercat din nou. A format din nou numărul de telefon şi a aşteptat…
Când a sunat a două oară, femeia a răspuns imediat. Întrebând-o de ce nu a ridicat receptorul, ea i-a răspuns foarte mirată că nu a primit niciun apel de la el. Totul a fost dat uitării, bărbatul a anunţat-o că mai are de muncă şi să nu îl aştepte deoarece este nevoit să mai rămână la birou.
După câteva zile, bărbatul primeşte un telefon. La celălalt capăt al firului era un bătrânel care voia să ştie de ce a fost apelat vineri seară. Soţul nu înţelegea despre ce era vorba; pentru câteva clipe a fost confuz, însă în momentul în care bătrânul a spus “A tot sunat telefonul, însă nu am răspuns.”, bărbatul şi-a dat seama de primul telefon dat acasă în seară de vineri.
Atunci şi-a dat seama că greşise numărul şi şi-a cerut scuze pentru deranj. El i-a explicat bărbatului că voia să îşi apele soţia.
Bătrânelul, cu o voce tremurândă a spus: “Nu este nicio problema. Vreau doar să îţi mulţumesc. Soţia mea a murit de o luna, nu mai am pe nimeni. În acea seară plănuisem să mă sinucid. În ultimele clipe m-am rugat>. În acel moment telefonul meu a început să sune. Mi-a fost teamă să răspund, însă ştiam că acesta era semnul de care aveam nevoie.”
