Horia Ghibuţiu: Ce credem despre noi şi despre ceilalţi

Altfel spus, în cazul în care naţionala României şi cea a Franţei pică în aceeaşi grupă preliminară a Campionatului European de fotbal, reacţiile din spaţiul public intră în malaxorul ramurii psihosociologiei care studiază imaginile pe care popoarele şi le fac despre ele însele şi despre alte popoare.

Să luăm, astfel, cinci opinii ale unor oameni din fotbalul românesc după această tragere la sorţi. Estimările acoperă toată gama de atitudini, de la paharul mai mult de jumătate gol până la cel plinochi.

Iată cum arată grupa în care se află tot ce are patria mai iubit, naţionala, din perspectiva unor experţi: „dificilă” (Cristi Chivu), „convenabilă” (Mircea Sandu), „foarte accesibilă” (Puiu Iordănescu), „extrem de accesibilă” (Gică Popescu), „cea mai accesibilă” (Mitică Dragomir).

Fireşte că aceste caracterizări atestă modul de percepţie al fiecăruia - fiind direct implicat şi, în acelaşi timp, un tip ponderat, Chivu are cea mai rezervată atitudine, pe când optimismul suprem al Mitică Dragomir e cauzat de faptul că omul e demagog şi, oricum, nu-l doare gura să chibiţeze.

Presupunând că am fi de acord că naţionala de fotbal se poate substitui patriei, constatăm următoarele: în ceea ce priveşte locul României în Europa, cel mai tânăr, care lucrează printre străini, are nişte îndoieli, iar cel mai în vârstă, care trăieşte în ţară, are o mare certitudine. Deşi se referă, strict, la şansele de calificare ale unei echipe, simplul fapt că această grupare cuprinde numele ţării face însă ca evaluarea să trădeze gradul de patriotism al celui care-şi dă cu părerea.

Prin urmare, dincolo de bagajul de cunoştinţe ce îţi permite o analiză corectă, e nevoie să-ţi şi alegi cuvintele, ca nu cumva să pari defetist - atitudine pedepsită cu moartea în vreme de război şi cu dispreţ în vreme de pace. Aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte atitudinea suporterilor echipei naţionale (citeşte: patrioţii) atunci când străinii au despre noi o imagine total diferită de a noastră - spre bun exemplu, ziariştii de la prestigiosul cotidian sportiv „L’Equipe” cred că România ar fi „una dintre cele mai slabe formaţii din urna a doua valorică”.

Cele mai multe reacţii provocate de severa caracterizare arată că avem o excelentă imagine despre noi şi mizerabilă despre ceilalţi: „Franţa e cea mai slabă echipă din grupa 1 valorică”; „După cum s-au calificat la Mondiale (n.r. - aluzie la henţul lui Thierry Henry), francezii ar putea fi un pic mai modeşti. Însă ei sunt francezi, a fi arogant şi dispreţuitor cu ceilalţi e trăsătura culturală de acolo”; „Franţa e în Europa?! Păi, nu joacă la Cupa Africii?”; „În Franţa, politica cluburilor a fost de import şi fotbalul e sportul din ghetouri”.

Sintetizând, ceilalţi sunt trişori, aroganţi, iar a naturaliza oameni de pe alt continent şi de altă culoare e de neiertat. Se subînţelege, noi credem despre noi exact opusul: suntem corecţi, modeşti şi nu ne vindem naţionala. Să fim bine înţeleşi, nu e nimic rău să ai o părere bună despre propriul tău popor.

Citeşte mai mult în Evenimentul Zilei.