Honorius, despre pliciul lui Silviu Prigoană: “Ce bătăi mi-a dat tata, nu vrei să ştii!”

„Am fost un elev mediocru la şcoală. Eram clasa a şasea sau a şaptea, taică-miu deschisese Realitatea. «Băi, prietene, mi-a spus la un moment dat, voi plătiţi chirie aicea, mîncaţi, eu nu mai pot să-mi permit. Eu îţi dau bani, nu e nici un fel de problemă, dar tu trebuie să munceşti la vară, ca să îţi plăteşti datoriile astea. Ca să nu te duci tu să-ţi cauţi loc de muncă, că nu o să poţi tu să-ţi găseşti, îţi ofer două alternative. Prima: să munceşti în televiziune, şi a doua, în deratizare, să omori gîndaci şi şobolani. Uite care e povestea: dacă media ta generală, anul ăsta, e peste opt, munceşti în televiziune. Dacă e sub opt, la şobolani.» Eu eram de 6-7. Am tras foarte tare anul ăla şi am terminat anul cu 7,97. Îmi lipseau trei sutimi. «Uite ce scrie în carnet», mi-a zis tata. şi pac, la şobolani. Cîştigam opt milioane de lei vechi pe lună, un salariu destul de bun, prin 2000-2001. Plecam dimineaţa, la 7,30, la opt eram la sediu, apoi plecam pe teren. Dădeam cu pompele pentru gîndaci, puneam substanţe în subsoluri. Intram pe la oameni prin casă. Vedeam lucruri fabuloase. Am intrat într-un apartament unde totul era vechi, am dat cu pompa şi au ieşit zeci de gîndaci din aragaz. Am făcut de două ori purici, o dată am intrat într-un subsol inundat şi mi-a intrat apa în cizme, că era nivelul mai mare decît nivelul cizmelor. După aia, m-a lăsat tata şi-n Realitatea. Eram mai mic şi îi terorizam pe toţi angajaţii de la Realitatea să mă înveţe şi pe mine. Lucram part-time, eram tot timpul pe acolo cînd puteam.“, povesteşte Honorius în Kamikaze.


Cu taică-său se ceartă, dar nu pe chestii de business. Prigoană senior a cumpărat nişte căsoaie la Gherla, unde vrea să facă un muzeu. „Acele investiţii nu pot să le înţeleg. E vorba de trei case armeneşti, pe care el le-a refăcut. Dar dacă lui îi plac, asta este. Eu nu le-aş fi făcut.“ „Ce bătăi mi-a dat tata, nu vrei să ştii! Ce curea, ştii ce palmă grea are? A făcut şi patru ani de box. Cred că de asta m-am şi maturizat mai repede, de la bătăile din copilărie.“

L-am întrebat dacă îl controlează la bani pe Prigoană senior. „Nu face nici unul de capul nostru cîte ceva. Cînd e vorba de investiţii, de achiziţii majore, ne consultăm. Nu e consiliu de familie, ne adunăm noi doi şi vorbim.“ Eram curios dacă celălalt frate e implicat şi el în decizii. „Silvius are alte priorităţi. E plecat din ţară. Acum e în Germania, într-un an pregătitor.

Cînd eram mici, ne băteam rău. Ce bătăi îşi lua de la mine şi eu de la taică-miu, că de ce îl bat. El fiind mai mic, orice prostie făcea, dădea vina pe mine. Era foarte răsfăţat. Zicea tot timpul: «Nu eu, Honorius!» Într-o noapte, cînd eram mai mici, făcuse pe el. Se întîmplă. A venit tata, l-a trezit şi a zis: «Mă, hai să te schimb, că ai făcut pe tine». La care el: «Nu eu, Honorius!»