Regizorii şi producătorii învaţă noi tehnici şi achiziţionează echipament nou. Directorii executivi de la studiouri caută în scenariile şi librăriile proprii filme care prezintă potenţial în 3D. Companiile care oferă echipament 3D angajează oameni, iar cinematografele fac împrumuturi pentru a converti tehnologia existentă. Toate acestea „doar” pentru a oferi o nouă experienţă spectatorilor şi pentru a taxa mai mult vechiul bilet de cinema.
La fel ca orice trend de la Hollywood este neclar dacă asaltul 3D este doar de ochii lumii, la fel la avântul din anii 1980 de a colora filmele alb-negru sau este o transformare fundamentală, la fel ca introducerea sunetului în anii 1920.
„Întrebarea adevărată este următoarea: Câte filme pe an vor atrage o audienţă care să îşi pună ochelari şi care să plătească un preţ mai mare?”, a declarat Rob Moore, preşedintele al Paramount Pictures.
Hollywood nu face lucrurile cu jumătate de măsură. Preşedintele Warner Bros., Alan Horn, a spus recent că 3D este un standard pentru toate filmele sale importante, în total 19 în 2010.
Nu este pentru prima oară când Hollywood-ul încearcă să convingă cinefilii să poarte ochelari. Cinematografia stereoscopică a devenit foarte populară în anii 1950, cu filme precum "Creature From the Black Lagoon.” Preţurile mari şi problemele tehnologice, precum şi calitatea îndoielnică a filmelor, a provocat o decăderea ulterioară a 3D-ului.
În timp ce industria cinematografică se mobilizează, viitorul 3D stă în mâinile spectatorilor de cinema care au primit cu braţele deschise filme ca „Avatar” şi „Alice în Wonderland”, dar vor fi mai puţin entuziaşti pe măsură ce senzaţia de noutate dispare, potrivit latimes.com.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M