Trei jurnalişti străini trebuie să părăsească Havana. Cesar Gonzalez-Calero, de la cotidianul mexican "El Universal, Gary Marx de la "The Chicago Tribune" şi Stephen Gibb de la BBC şi "The Economist" au fost anunţaţi de guvernul cubanez că trebuie să părăsească teritoriul ţării, la sfârşitul lunii februarie, pentru că le-au expirat vizele. Decizia de expulzare este surprinzătoare cu atât mai mult cu cât, de la preluarea puterii de către Raul Castro, la Havana se instalase o relativă libertate a cuvântului.

Astfel, luările de poziţie ale scriitorului Desiderio Navarro împotriva reîntoarcerii la televiziune a unor „personalităţi ale cenzurii” anilor 70 (când făceau liste negre cu nume de artişti şi persecutau minorităţile sexuale) nu l-au împiedicat să primească recent un premiu, în prezenţa ministrului Culturii, Abel Prieto, şi a preşedintelui Adunării Naţionale, Ricardo Alarcon.

Poetul Cesar Lopez, până de curând marginalizat pentru poziţiile sale critice, a deschis cu un discurs Târgul de Carte de la Havana. În faţa conducătorilor comunişti (inclusiv Raul Castro era prezent şi l-a aplaudat), Lopez a făcut apologia operelor lui Guillermo Cabrera Infante, Heberto Padilla, Reynaldo Arenas şi Jesús Díaz, mari scriitori cubanezi astăzi dispăruţi şi consideraţi de putere ca fiind contrarevoluţionari.

Raul Castro nu a fost considerat niciodată un liberal. Se ştie că a reprimat vocea multor intelectuali, în trecut. Astfel de episoade, ca acceptarea unor discursuri împotriva puterii, pot însemna ori că guvernul le întinde disidenţilor o capcană, ca să le dezlege limbile, ori, dimpotrivă, că Raul Castro este conştient că trebuie să facă şi concesii, în condiţiile în care şi fiica lui, Mariela Castro, este o personalitate a societăţii civile contestatare.

Tabloul paradoxal, cu expulzări şi cu o liberalizare relativă, arată bătălia pentru putere care se dă acum la Havana. Odată cu venirea la conducere a lui Raul, cadrele care îi permiteau lui Fidel Castro să guverneze direct au fost înlăturate. Aceşti "talibani", cum sunt supranumiţi în Cuba, se bat din umbră să îşi păstreze influenţa. Informaţiile recente despre însănătoşirea lui El Lider Maximo, comunicate de apropiaţi şi mai ales de fiul Fidelito, le dau "talibanilor" speranţa de a reveni la putere.

Din fruntea statului, Raul a lansat, la începutul lunii februarie, o propoziţie pe care clasa politică încearcă încă să o decripteze. Spunând că fratele lui se simte mai bine şi că se informează despre actualitate chemându-şi apropiaţii, Raul a spus: „Din fericire, pe mine nu mă cheamă niciodată”.

Comentariu Le Figaro