Sorana Stănescu, care locuieşte în capitala Marii Britanii, a scris un text despre cum se văd manifestațiile violente de la fața locului, pentru Decât o Revistă.
"De când locuiesc în Londra, m-am obişnuit să aud elicoptere survolând. Numai că acum două nopţi elicopterul s-a auzit mai aproape şi mai agitat decât de obicei. Asta pentru că nu departe de căminul meu din Camden, câteva zeci de protestari spărgeau geamurile magazinelor şi dădeau foc coşurilor de gunoi", scrie Sorana pentru Decât o Revistă.
Mai jos, câteva fragmente din textul acesteia:
"Etnia, rasa, religia şi clasa socială n-au avut nimic de-a face cu ce s-a întamplat nopţile trecute în Londra. Poate pentru prima dată, e imposbil să pui etichete. Cei din stradă nu au fost “britanici” sau “imigranţi”, “albi” sau “de culoare”, “creştini” sau “musulmani”. Au fost majoritatea puşti sub 20 de ani cu hanorac şi fular la gură, care, după ce au spart vitrine şi au furat smart phone-uri, şi-au dat seama de puterea lor şi au început să incendieze magazine, autobuze şi maşini de poliţie.
(...)
Londra e o capitală obişnuită cu protestele şi cu grupurile de anarhişti care vor să le deturneze. Pe 26 martie 2011, zeci de mii de demonstranţi din toate sectoarele au protestat împotriva reducerilor bugetare. Pe 10 noiembrie 2010, studenţii s-au strâns să conteste creşterea taxelor universitare.
Dar acum nu există nicio explicaţie coerentă: au fost vandalizate cartiere din sud, recunoscute pentru rata ridicată de infracţionalitate; dar şi cartiere din est, cu o puternică minoritate turcă şi arabă; și suburbiile din vest şi din nord. Acţiuni asemănătoare au izbuncit apoi în Liverpool, Bristol, Birmingham și Manchester.
Toţi prietenii londonezi cu care am vorbit şi-au exprimat aceeaşi frustrare: sunt violenţe stupide, fără o cauză, pe care nimeni nu şi le asumă şi pe care poliţia s-a dovedit incapabilă să le ţină sub control în primele două nopţi (sâmbătă şi duminică) şi să le prevină într-a treia (luni)".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M