Acasă era şomer. Fabrica la care lucra a dat faliment. A plecat in Italia si acum are propria afacere. George Matei îi ispiteşte pe italieni cu mancăruri româneşti. Şi reuşeşte, câştigă bani frumoşi. Cu salam de vara si biscuiţi speră să-i convingă să-l şi voteze. George candidează la funcţia de consilier la primăria din Tivoli. Are cu el soţia şi fetiţa. Acasă şi-a lăsat mama. Bătrâna stă într-o casă ţărănească, munceşte pământul şi nu şi-ar pune baie în casă în ruptul capului.

George Matei a plecat din România după ce s-a închis fabrica la care lucra. S-a oprit în Italia. După 10 ani are propriul magazin, plin cu mâncăruri româneşti - vinde vestita Eugenia, mici şi salam de vară. Are un profit de 3500 de euro pe lună. Nu a fost însă bine primit de la început. Chiar a doua zi după ce a deschis magazinul, a găsit scris pe verandă discursuri rasiste: "Afară toţi românii din Italia, ne-am săturat de voi!"

Cu încăpăţânare, George a reuşit să îi convingă pe italieni că mâncarea tradiţională moldovenească e mai bună decât spaghetele. La început, muşterii luau doar câte o sută de grame de salam sau carne tocată. Acum iau şi cu kilogramul. George aduce la magazin mezeluri, carne românească şi vin de Cotnari. Şi-a angajat tot români, ca să facă pâine de casă şi... câştigă bine. Soţia lui, fostă asistentă medicală, stă acum în spatele tejghelei.

Din cauza pământului nu vrea să plece din România mama lui George. Chiar dacă el a spus că îi face paşaport şi o aduce în Italia, să stea cu ei şi cu românii de acolo. Cât poate, din Italia, George o ajută.

Mama lui George are 73 de ani. A prăşit toată vara, a tăiat şi a legat la vie, a crescut găinile: "Mă dor genunchii, mă doare mişlocul, sunt plină de reumatism."

George îi trimite mamei pachete. Conserve, brânză topită, biscuiţi, bomboane. Ii ţin de foame, dar dorul nu i-l alină.

Micuţa Maria e italiancă acum. Îşi aminteşte doar din poveşti de bunica de la ţară. Mama şi tata îi povestesc cum era in România. În Tivoli o duc insă mult mai bine. Şi-au luat maşină, au apartamentul lor şi dau petreceri la care se strâng totţi românii din zonă. Petreceri la care vin si italienii. Ademeniţi de bunătăţile tradiţionale.

George şi Alexandra s-au integrat in societate. Câştigă bani pe care nu-i risipesc uşor. Au găsit o cale spre prosperitate şi o dau ca sfat românilor de acasă: "Am reuşit să ne schimbăm atitudinea în ce priveşte seriozitatea, să fim mai deschişi şi foarte, foarte muncitori."

Alexandra, soţia lui Grigore, spune despre compatrioţi că vor să muncească ca în România, dar să câştige bani ca în străinătate, iar asta nu e posibil.

George şi Alexandra au plecat în Italia cu gândul să îşi cumpere un apartament la Focşani. Sunt însă de peste 10 ani la Tivoli şi au de gând să mai stea. George candidează chiar la locul de consilier la Primărie. Pentru Crăciun plănuieşte o mare petrecere, închide strada principală şi invită italienii la mămăligă, mici, sarmale şi muzică lăutărească. Să-şi aducă amintre de casă. Nu va ajunge de sărbători la Tătăranu, dar gândurile bune şi le va transmite la telefon.


Bătrâna Ileana ştie că toate se plătesc scump in ziua de azi. Fiul ei, Patronul din Tivoli, nu poate veni oricând acasă. Acum, trebuie să se ocupe de afacere şi se lansează în administraţie. Mama îi este recunoscătoare că i-a trimis bani să aibă o rezervă de rumeguş ca să bage în sobă peste iarnă. Ea nu-i poate trimite băiatului ei decât dragostea ei. Din România e fără frontiere.