Uniunea politică dintre Scoţia şi Anglia ar putea fi abolită după 300 de ani, iar implicaţiile sunt enorme şi, în mare parte, ignorate. Evident, acest referendum din Scoţia şi ipoteza independenţei acesteia ridică o serie de întrebări cu privire la modalitatea în care se poate produce un astfel de divorţ, dacă programul anticipat - ruperea totală până în 2016 - va fi adoptat, cum vor fi împărţite proprietăţile actualului stat britanic în Scoţia, scrie specialistul în geopolitică, după care face referire la consecinţele unor referendumuri pentru autonomie în mai multe ţări din Europa, inclusiv în România.
De exemplu, Spania modernă este un amalgam de regiuni. Una dintre accestea, regiunea catalană - care include Barcelona - adăposteşte o mişcare separatistă puternică. Dacă Scoţia poate părăsi Regatul Unit, de ce nu i s-ar permite şi Cataloniei să părăsească Spania? Mai spre est, Tratatul de la Trianon a dat României şi Cehoslovaciei porţiuni ample din Ungaria, cu tot cu ungurii care trăiau acolo. De ce ungurii care trăiesc în aceste teritorii n-ar avea dreptul să se realipească Ungarie? Între timp, dacă belgienii vorbitori de franceză şi belgienii vorbitori de olandeză vor să-şi separe destinele şi să se întoarcă la cee două regiuni şi respectivele ţări de origine, de ce nu li s-ar permite asta? Şi de ce estului Ucrainei nu i s-ar permite secesiunea şi unirea cu Rusia?
Mai multe pe Adevărul
