Potrivit acestuia, ”politica SUA în Europa se concentrează pe probleme de securitate în timp ce puterile europene îşi construiesc relaţiile între ele ţinând cont şi de alţi factori. De exemplu, îngrijorările Germaniei legate de guvernul Poloniei şi de FIDESZ care guvernează în Ungaria sunt cele care influenţează Berlinul atunci când îşi construieşte politica în Europa Centrală şi de Est.
Această abordare diferă de cea a SUA interesate să apere Europa de Est – începând cu statele baltice şi terminând cu România – de influenţa rusească, ca parte a strategiei naţionale americane. O parte din ţările europene sunt în acord cu politicile americane şi chiar au trimis forţe militare, în timp ce alte state nu vor să se implice în niciun fel. Dar în final, decizia va fi mai complexă şi nu se va baza pe gradul de ameninţare în sine”.
Criza refugiaților și incapacitatea UE de a dezvolta programe coerente
La fel de important pentru SUA este şi valul de refugiaţi din Siria care are potenţial periculos nu doar pentru Europa, ci şi pentru întreţinerea reţelelor teroriste din toată lumea. Incapacitatea UE de a dezvolta un program coerent pentru refugiaţi îi măreşte incapacitatea da a trimite forţele necesare pentru a patrula în Meditarană.
Pe 11 februarie, NATO a anunţat că trimiterea unor nave în Marea Egee, ca urmare a unei cereri a Germaniei, Turciei şi Greciei, în scopul de a reduce traficul de persoane. SUA se tem însă de ce ar însemna să trimiţi trupe într-o zonă caracterizată de un mediu politic atât de haotic.
Confruntarea militară între Rusia şi Turcia, stat membru NATO, ar trebui să fie de la sine o chestiune de interes pentru Alianţa Nord Atlantică. În schimb discuţia se mută pe subiectul refugiaţilor, care are legătură cu spaţiul Schengen şi libertatea de circulaţie în spaţiul european. Problemele NATO, problemele UE, probleme hibride afectează situaţia din regiune.
SUA au un interes „foarte puternic” în prezenţa Marii Britanii în interiorul UE
Relaţia bilaterală dintre SUA şi Marea Britanie acţionează ca o fundaţie a politicii americane. Este în acelaşi timp o forţă în interiorul NATO care încearcă să coaguleze restul membrilor.
Neînţelegerile dintre statele membre se vor extinde şi în alte domenii şi vor afecta în final şi NATO. În viziunea mea, NATO este o alianţă militară, iar o alianţă militară are nevoie de forţe armate. Multe dintre ţările europene nu au un număr semnificativ de militari, au doar protocoale militare. În al doilea rând, o alianţă militară are nevoie de un scop. În timpul Războiului Rece exista un scop clar.
Acum sunt mai multe misiuni posibile şi fiecare dintre ele are nevoie de o abordare diferită. Situaţia aceasta nu poate constitui baza unei alianţe militare de vreme ce fiecare acţiune este decisă de grupuri politice, motiv pentru care nu se poate anticipa ce decizii vor lua acestea. Complexitatea situaţiei şi diferenţele de opinie din alianţă exclud un proces decizional clar.
sursa: adevarul.ro
