Geert Droppers, omul care îmbrăţişează rechini: Dacă vă întâlniţi cu unul, savuraţi momentul!

«

Geert Droppers mângâie un rechin - Foto: Geert Droppers

Imaginea 1/7

»

REALITATEA.NET l-a întrebat pe Geert Droppers, prezent la Festivalul de Filme Eco „Green Planet Blues” de la Sinaia, cu filmul său „Gimme a hug” (Îmbrăţişează-mă), cum este posibil să te aproprii atât de mult de un animal cunoscut pentru ferocitatea lui.

Cum poţi să mângâi un rechin? Secretul constă în trompele(ampullae) lui Lorenzini. Acestea sunt plasate pe bot şi de-a lungul capului şi detectează semnalele electrice. Astfel, rechinul simte chiar şi cele mai mici semnale electrice, precum cele ale muşchilor. Atingând rechinul peste aceste zone, acesta se supraîncarcă senzitiv, cel mai probabil, şi intră în imobilitate tonică.

Rechinii au personalitate, nu sunt toţi la fel, ne spune Geert Droppers: unii sunt mai blânzi, alţii mai agresivi, unii mai temerari, alţii mai fricoşi, mai deştepţi sau mai proşti.

Rechinilor nu le place să mănânce oameni, doar să îi cerceteze. Ei muşcă oameni doar când se simt ameninţaţi sau când investighează prada. De altfel, studiile spun că între 1990 şi 2008 s-au produs 1013 accidente cu rechini, din care doar 110 au fost fatale pentru oameni, ajungându-se astfel la o medie de 5,8 oameni ucişi de rechin pe an. „Elefanţii din India ucig sute de oameni pe an, de ce nu îi crede lumea la fel de periculoşi ca pe rechini? Mai mulţi oameni mor pentru că mănâncă carne de rechin, aceasta conţinând cantităţi mari de mercur, decât pentru că sunt atacaţi de rechini”, a subliniat regizorul scufundător.

Rechinii sunt ameninţaţi cu dispariţia din cauza pescuitului excesiv, în primul rând. Ei sunt ucişi pentru înotătoare, iar restul corpului se aruncă. Modalitatea în care pescarii realizează acest lucru este înspăimântătoare: prind rechinii, le taie înotătoarele de vii, iar apoi în aruncă în ocean, mutilaţi, lăsându-i să moară încet pe fundul oceanului. 300.000 de rechini sunt ucişi în fiecare zi, aproape 100 de milioane pe an.

„Prima oară când am întâlnit un rechin se întâmpla acum peste zece ani, în Maldive. Scufundătorii locali mi-au spus că sunt şanse foarte mici să mă întâlnesc cu un rechin, aşa că nu mă aşteptam. M-am scufundat într-o zi şi am dat nas în nas cu un pui de rechin balenă, de „doar” şapte metri lungime. Rechinii balenă mănâncă doar plancton, aşa că întâlnirea nu a fost periculoasă. Am căutat apoi pe internet informaţii despre întâlnirile oamenilor cu rechini, însă nu am găsit, aşa că am decis să încerc singur să aflu mai multe şi să împărtăşesc eu altora”, a povestit Geert Droppers pentru REALITATEA.NET.

„În Bahamas ne-am întâlnit cu vreo 70 de rechini deodată, erau rechini-taur, verzi etc, multe specii. Am învăţat foarte multe despre comportamentul lor. Dacă ai momeală, vin la tine, dacă nu, nu se apropie, pentru că nu eşti interesant. Nu poţi să îi atingi însă prea uşor, pentru că atunci când întinzi mâna se întorc rapid la tine, pentru că le e frică să nu le faci rău. Mi s-a spus însă că există o modalitate să îi ating: să înot sub ei, burtă la burtă, pentru că astfel nu te simt. Ei au o linie laterală pe spate care simte presiunea apei, şi prin urmare orice se apropie de ei. Sub ei însă nu ştiu ce se întâmplă. Habar nu aveau că suntem sub ei până nu i-am atins, i-am gâdilat pe burtă. Au fost foarte surprinşi când au văzut că suntem acolo”, a mai spus regizorul. Geert Droppers ne sfătuieşte să nu încercăm aşa ceva, întrucât rechinii sunt totuşi animale sălbatice.

Geert Droppers a precizat că nu i-a fost niciodată frică de ei, însă a fost atent. „Mai ales prima oară când am întâlnit rechini-taur...ştiţi ce se zice, să lăsăm femeile primele...ei, atunci am lăsat o femeie să meargă prima în apă. Nu am fost niciodată ameninţat de ei”, a subliniat scufundătorul.

„Rechinii-taur sunt printre singurele specii de rechin care trăiesc şi în apă sărată şi în apă dulce, aşa că de multe ori se găsesc şi pe râurile care se varsă în mare, precum Mississippi sau Zambezi. Acolo sunt mai multe accidente, pentru că mulţi oameni se scaldă şi pescuiesc mai ales. De la ei am învăţat un lucru foarte important: niciodată să nu loveşti în apă, pentru că ei sunt atraşi de aceste lovituri, simt vibraţiile de departe. Sunt curioşi, devin interesaţi şi pot crede că este un peşte bun de mâncat. Aşa am făcut eu când nu am găsit rechini într-o zi: m-am apucat să lovesc apa, şi în câteva secunde au fost lângă mine, dar când i-am văzut, m-am oprit. Aşa că nu i-am mai interesat şi au fugit la fel de repede cum au venit(...)

Dacă veţi întâlniţi vreodată un rechin, relaxaţi-vă, savuraţi un astfel de moment unic. Nu vă panicaţi, nu vă mişcaţi, el va pleca. Când rechinul vede o potenţială pradă, el muşcă aripioarele, pentru că prada să nu se poată deplasa. Aşa că dacă întâlniţi un rechin, încercaţi să nu daţi prea mult din membre, pentru că va crede că sunt înotătoare şi va sări la el. Dacă un rechin înoată sub voi, este periculos, pentru că vrea să atace. Dacă merge deasupra voastră, relaxaţi-vă, are încredere în voi. Important este să vă uitaţi întotdeauna la rechini, pentru că nu suportă acest lucru. Ei atacă pe la spate de obicei, aşa că trebuie să ţineţi ochii pe ei. Le place să observe, dar nu să şi fie observaţi. Sunt ca nişte copilaşi care fură prăjituri: dacă sunt prinşi asupra faptului, se prefac nevinovaţi şi pleacă”, povesteşte Geert Droppers.

Regizorul a atras atenţia că cele mai multe accidente cu rechini sunt din cauza oamenilor, pentru că vânează rechinii şi ei încearcă să se apere. În presă apare însă că rechinul a atacat omul.

Fundaţia Protejaţi Rechinii încearcă să informeze oamenii despre adevăratul comportament al rechinilor, folosind filme, de exemplu, precum Gimme a hug. „Rechinii se aseamănă şi cu câinii şi cu pisicile: le place să primească recompense în mâncare şi să fie mângâiaţi. Şi câinii pot fi chiar mai agresivi decât rechinii. Toate animalele pot fi periculoase, din diverse motive, care le-au schimbat comportamentul: fie au fost atacaţi, fie le este foame”, atrage atenţia Geert Droppers.

Geert a învăţat limbajul semnelor la rechini şi spune că aceştia sunt de fapt timizi şi sunt foarte atenţi să nu îi atace cineva.

„Gimme a hug” este un film de scurt-metraj care ne dezvăluie adevăratul comportament al rechinilor. Ei nu sunt aşa de periculoşi precum par. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre acest film şi despre rechini, accesaţi site-ul oficial al fundaţiei, www.protect-the-sharks.org. Dacă donaţi 20 de euro pentru salvarea rechinilor, primiţi în schimb filmul "Gimme a hug".

Geert Droppers este un scufundător olandez, care a început să îşi filmeze aventurile cu rechinii în 2003. A înotat alături de multe specii de rechini şi a strâns imagini din toată lumea. Documentarele sale arată nu doar cât de frumoase şi de graţioase sunt aceste animale dar dezvăluie şi adevăratul lor comportament, diferit de ceea ce cred oamenii. Geert Droppers doreşte ca prin filmele sale oamenii să trateze rechinii cu mai mult respect şi cu mai multă grijă, întrucât nu este „maşina de ucis”. Este un animal, aflat pe cale de dispariţie. „Gimme a hug” a câştigat premiul Palme de Bronze în categoria filmelor independente, la Festivalul Mondial de Filme sub apă din Antibes, Franţa.