Funeriu: Vom avea un pachet de măsuri pentru a evita blocarea anului şcolar

Daniel Funeriu a declarat, într-un interviu că un pachet de măsuri care ar evita blocarea anului şcolar va fi gata săptămâna viitoare, potrivit Mediafax.

Ministrul Educaţiei explică situaţia drepturilor salariale câştigate în instanţă a căror plată a fost amânată şi vorbeşte despre manualele alternative şi soarta titularilor odată cu restrângerea activităţii.

Funeriu mai spune că la 15 septembrie niciun cadru didactic nu va fi în afara sistemului, susţinând că noua Lege a educaţiei are prevederi care trebuie să le dea linişte şi încredere dascălilor.

El afirmă, totodată, că ar fi "atât de uşor" din postura de ministru al Educaţiei să îi pună pe studenţii dintr-o organizaţie studenţească împotriva altora, pe rectorii de la universităţile private împotriva rectorilor de la universităţile de stat, pe rectorii de la universităţile tinere împotriva rectorilor de la universităţile mari, dar ar fi un lucru iresponsabil.

Reporter (Rep.): Guvernul a decis amânarea pentru 2012-2014 a drepturilor salariale câştigate în instanţă de către bugetari, totalizând peste două miliarde de lei. Aceasta pentru a limita deficitul bugetar din 2010 şi în anul următor. CSM nu a avizat însă amânarea. Această nouă amânare ar putea crea noi tensiuni în rândul sindicatelor. Sunteţi pregătit, aveţi o strategie pentru a gestiona această nouă supărare a
sindicatelor?

Daniel Funeriu (D.F.): În primul rând trebuie să spunem că această amânare are a face cu realităţile economiei României de astăzi. Pentrua spune lucrurile exact aşa cum ele sunt, a fost Ordonanţa 71 care
reglementa plata salariilor câştigate în instanţă, această plată să fie făcut trei ani - o treime în 2010, o treime în 2011 şi o treime în 2012, iar acum, prin acest act normativ, se reglementează plata acestor
drepturi, trimiterea plăţii acestor drepturi pe un timp mai îndelungat. Desigur, nu este un lucru plăcut. Din păcate, atât îşi poate permite România astăzi. Drepturile câştigate în instanţă la nivelul METCS care ar trebui să fie plătite în acest an totalizează o sumă de 400 de milioane de lei, din care o pătrime au fost deja puse în plată.

Rep.: Asta înseamnă că plăţile ar putea fi întrerupte pentru anul acesta şi toate să fie amânate pentru un alt interval de timp?

D.F.: Evident, nimeni nu poate guverna în afara legii. Ceea ce s-a câştigat în instanţă, trebuie plătit. Realitatea economică a României de astăzi este aceea că aceste sentinţe nu pot fi plătite anul acesta, din cauze pe care le cunoaştem. Consecinţa este că vom pune în plată aceste sentinţe într-un interval de timp în care proiecţia bugetară ne permite s-o facem.

Rep.: Sindicatele din învăţământ au anunţat grevă generală din 31 mai. Miercuri a fost o acţiune de mare amploare în care au confirmat o dată în plus faptul că se pregăteşte această mare grevă generală
şi, de asemenea, blocarea anului şcolar, eventual a bacalaureatului. Spuneţi-mi, vă rog, dacă aţi stabilit o strategie de dialog împreună cu sindicatele, ceva mai concret pentru ca blocarea anului şcolar să nu
aibă loc şi, cu atât mai mult, a examenului de bacalaureat.

D.F.: Noi am avut întotdeauna o strategie foarte clară în discuţiile cu sindicatele, cinstea. Din păcate, acum o săptămână am invitat sindicatele la o discuţie, când legea era la Comisia de educaţie a Camerei Deputaţilor, pentru a discuta aspectele care-i îngrijorează. Din păcate, sindicatele nu au venit la acea discuţie. Acum, în ceea ce priveşte ameninţările cu blocarea anului şcolar, cea mai bună soluţie este în mâinile profesorilor şi întrebarea mea deschisă către profesori este să se gândească cine-i reprezintă cel mai bine - elevii, pe care i-au pregătit ani de-a rândul şi al căror viitor va fi pus sub semnul întrebării dacă nu vor reuşi să-şi dea bacalaureatul, de exemplu, în acest an, sau liderii sindicali, care, din punctul meu de vedere nu au rezolvat întotdeauna problemele aşa cum ar fi trebuit. Eu cred că noi trebuie să-i protejăm pe elevi. Cred că nu trebuie să-i punem pe elevi în mijlocul acestei lupte, care nu este lupta elevilor.

Referitor la acţiunile sindicatelor, trebuie să vă împărtăşesc o oarecare amărăciune, pentru că am discutat tot timpul, am fost tot timpul în dialog cu sindicatele. Mai mult, cred că în ultimele trei săptămâni nu a fost zi în care să nu discut cu liderii sindicali. Ei au mai avut o revendicare în ceea ce priveşte grevele anunţate începând din 31 mai, şi anume revendicarea care avea de-a face cu titularizarea, în noua lege. În ziua în care acest aspect urma să fie discutat la Camera Deputaţilor, i-am invitat pe liderii sindicali să discutăm cum putem să facem un sistem de titularizare care să fie just. Ei nu au venit Rezolvarea acestei probleme s-a făcut, din păcate, în afara implicării liderilor sindicali. Concluzia cred că poate să o tragă fiecare. Eu le-am spus că aş prefera ca ei, liderii sindicali, să se plaseze în sfera soluţiilor, şi nu în sfera problemelor. Ei au decis să facă altfel. Sper ca până pe data de 31 mai să putem împreună să încheiem acest an şcolar aşa cum copiii noştri şi părinţii o merită.

Rep.: Totuşi, în cazul în care sindicatele îşi menţin această poziţie, se menţin în ofensivă şi vor organiza această grevă. În condiţiile în care va fi o mare solidaritate şi profesorii vor dori blocarea anului şcolar şi a examenului naţional de bacalaureat, aveţi, mai mult decât acest mesaj, o soluţie pentru ieşirea din impas?

D.F.: Noi considerăm acum că există soluţii. Voi avea o întâlnire cu toţi directorii din minister, să comunicăm inspectorilor şcolari judeţeni, inspectorilor generali din teritoriu care sunt măsurile pe care le avem în vedere. Vom avea această întâlnire vineri şi la începutul săptămânii viitoare, pentru a definitiva pachetul de măsuri astfel încât să putem încheia acest an şcolar cu bine şi le voi anunţa în momentul oportun. Eu am încredere că vom merge până la capăt, atât cu anul şcolar, cât şi cu noua lege.

Rep.: Dar, totuşi, s-ar putea lua măsuri represive? De exemplu, un profesor care participă la grevă sau care blochează anul şcolar, sau care nu vrea să participe la bacalaureat să poată fi exclus din învăţământ?

D.F.: Acest Minister, cât timp eu voi fi în fruntea sa, nu va lua nicio măsură represivă injustă împotriva unui dascăl. Acest Minister este aici pentru a le da cel mai bun cadru elevilor pentru a învăţa şi pentru a-i proteja pe profesori.

Rep.: În legătură cu titularizarea, sau mai bine spus cu restrângerea de activitate, titularii sunt îngrijoraţi în legătură cu faptul că, odată cu restrângerea activităţii ar putea rămâne fără post. De exemplu, din zece titulari, spuneau ei, ar putea rămâne numai doi, şi atunci ce vor face ceilalţi opt titulari? Aveţi o astfel de soluţie pentru acei titulari care ar putea să fie excluşi, din toamnă, din sistemul de învăţământ?

D.F.: Restrângerea de activitate a fost deja soluţionată pe acest an. Aproximativ 3.900 de cadre didactice titulare care au intrat în restrângere de activitate, toate au fost, până la această oră, soluţionate. În consecinţă, nu există în calendarul mişcării personalului didactic această etapă. A trecut, ele au fost toate soluţionate. Nu există nicio problemă la acest nivel.

Rep.: Pentru 15 septembrie, niciun cadru didactic nu se va regăsi în afara sistemului? La asta mă refer.

D.F.: Sigur că da.

Rep.: În legătură cu titularizarea din noua lege a educaţiei, puteţi să ne spuneţi câteva elemente care ar putea să le dea linişte profesorilor?

D.F.: Vă spun exact cum este văzută titularizarea cadrelor didactice în viziunea noii legi a educaţiei, aşa cum a ieşit ea de la Camera Deputaţilor. Mai precis, la articolul 234 se spune că personalul didactic titular în sistemul de învăţământ preuniversitar, la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează dreptul dobândit la concursul naţional unic de titularizare. În condiţiile intrării în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar beneficiază de soluţionarea restrângerii de activitate prin următoarele măsuri: a) în primul rând, transferul consimţit între unităţile de învăţământ
preuniversitar; b) repartizarea pe posturi şi catedre vacante, coordonate de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv inspectoratul şcolar al Municipiului Bucureşti, conform unei metodologii elaborate de minister
până la data de 15 noiembrie a fiecărui an. În consecinţă, dreptul câştigat al dascălilor în ceea ce priveşte titularizarea va fi menţinut.

Nu este mai puţin adevărat că dascălii care intră în sistem vor avea o titularizare la nivelul şcolii, după proceduri foarte bine stabilite, şi ele prezente în această lege. Trebuie aici să fac o remarcă. De prea multe ori, şi regret acest lucru, de prea multe ori se lansează zvonuri false. Se lansează zvonuri care nu corespund realităţii. Exact acelaşi pas s-a întâmplat şi cu studenţii. Şi studenţilor li s-au spus lucruri despre această lege, care nu sunt adevărate. S-a indus o stare de tensiune, nefirească între dascăli. Şi vreau să vă spun încă o dată: acest minister are ca principal obiectiv redarea încrederii dascălilor din sistem. Nu este o sarcină uşoară, având în vedere tot ceea ce s-a întâmplat în acest minister în anii din urmă.

Rep.: Tot plecând de la situaţia economică pe care o are România în acest moment, a existat şi varianta reducerii numărului de manuale alternative sau chiar de desfiinţare a lor şi revenirea la un singur
manual, ca înainte de 1990. Dumneavoastră aţi gândit ceva în acest sens?

D.F.: Da, am gândit două lucruri în acest sens. În primul rând, manualul trebuie să fie privit ca un auxiliar al învăţării. Manualul nu trebuie să fie o biblie din care copilul să înveţe mai mult sau mai puţin mecanic. La nivel de concept, manualul trebuie să fie un auxiliar al învăţării şi el va avea într-adevăr acest rol în noul concept de curriculum care este acum în lucru, noul concept de programă care este acum în lucru, şi eu mă angajez ca din anul şcolar 2011-2012 să avem primul curriculum. Într-adevăr, cred că diversitatea este unul dintre cele mai importante drepturi câştigate după 1989 şi eu cred că manualele alternative trebuie să existe ca o sursă a diversităţii. Şi aici nu cred că putem să facem un rabat, facem o economie de 10% şi pierdem această diversitate a manualelor alternative. Nu. Manualele alternative trebuie să existe, în viziunea noastră.

Rep.: În legătură cu proiectul Legii educaţiei, s-a terminat discuţia în plenul Camerei Deputaţilor, legea a intra în Senat. Spuneţi-mi, vă rog, punctele forte ale acestui proiect, aşa cum a fost aprobat el în plenul Camerei Deputaţilor.

D.F.: În primul rând, la nivel global, opţiunile majore pe care Guvernul le-a prezentat în acest proiect de lege au fost păstrate în proiectul care a fost votat de Camera Deputaţilor. Deci, pe opţiunile majore ele au fost păstrate. Aceste opţiuni majore sunt: reconfigurarea ciclurilor de studii, aşa cum ele sunt şi cum este firesc să fie. Mă refer aici la clasa pregătitoare în învăţământul obligatoriu, deci învăţământ obligatoriu de la vârsta de şase ani, pentru că, ştim, toate studiile internaţionale o arată, cu cât un copil merge mai devreme la şcoală, cu atât rezultatele învăţării sunt mai bune, iar vulnerabilităţile sale sunt mai mici; mai apoi, trecerea clasei a noua la gimnaziu, consecinţa acestui fapt fiind cu siguranţă o rată a abandonului şcolar mult redusă, cea mai larg deschisă uşă a  abandonului şcolar în România este atunci când copiii trec de la clasa a opta la clasa a noua. Cei care trebuie să meargă dintr-un sat într-o comună sau dintr-o comună într-un oraş, nu mai fac acest lucru din cauza condiţiilor materiale şi mai există un efect despre care nu s-a vorbit suficient.

Foarte mulţi copii pleacă de acasă la 14 ani, la finalul clasei a opta, ei nefiind total pregătiţi să ducă o viaţă în
semiautonomie, dacă-mi permiteţi să spun aşa, la acea vârstă fragedă. De aceea, clasa a noua la gimnaziu sau, altfel spus, aducerea educaţiei mai aproape de elev le va permite să finalizeze ciclul gimnazial în localitatea unde ei sunt şi vor pleca la o vârstă de 15 ani şi jumătate, 16 ani, când ei sunt mult mai pregătiţi să ducă o viaţă semiautonomă în oraşul în care se mută. Deci, vom scădea riscul ajungerii la abandon şcolar, ajungerii la eşec şcolar odată intraţi în liceu. Un alt lucru fundamental este modul de finanţare al şcolilor. Finanţarea per elev a tuturor costurilor salariale, utilităţi, apă, căldură, manuale şi tot ceea ce ţine de standardele
minime de autorizare a şcolii, adică materiale didactice, şi aşa mai departe. Faptul că această finanţare va fi făcută per elev va da atât predictibilitate cât şi sustenabilitate economică şcolilor, pentru că vreau să vă spun că nicio reformă şi niciun sistem nu poate să funcţioneze dacă n-ai un model economic predictibil.

În ceea ce ţine de preuniversitar, un lucru foarte important este, de asemenea, modul în care a fost gândit curriculumul, reperele curriculare care au fost date în lege, şi anume curriculumul bazat pe competenţe
şi, mai mult, corelarea dintre programă şi examene. Introducerea de examene transdisciplinare este, din punctul meu de vedere, un imens pas înainte, pe care-l facem.

În domeniul universitar s-au realizat câteva lucruri fundamentale. În primul rând, modul de conducere al universităţilor. În orice ţară, şi în România, universităţile, instituţiile de învăţământ superior sunt motorul sistemului educaţional. Dacă nu modernizăm motorul sistemului educaţional, dacă nu modernizăm aceşti centri de putere ai sistemului educaţional, nu vom reuşi niciodată să facem o reformă. Vom face doar o simplă reorganizare. De aceea este fundamental, din punctul meu de vedere, să reînnoim modul în care universităţile din România sunt conduse. Structura de conducere a universităţilor din România, modul în care oamenii din conducerea universităţilor din România sunt aleşi. Aţi văzut şi dumneavoastră că s-a vehiculat ideea că această lege ar fi un atentat la adresa autonomiei universitare. Fals. Acest lucru este fals şi el este vehiculat în dorinţa de a trimite oarecum în derizoriu o măsură care, din punctul meu de vedere, este esenţială pentru modernizarea învăţământului superior din România: implicarea factorilor externi universităţii în alegerea conducerii universităţii, pentru că, astfel, universităţile noastre vor avea şansa să se
deschidă spre mediul extern. Mai apoi, prin procedurile de obţinere a titlurilor universitare de profesor, respectiv profesor conducător de doctorat, care sunt prevăzute în lege, am realizat o deschidere fără
precedent a sistemului pentru tineri şi pentru tineri de valoare.

Tot în ceea ce priveşte univesităţile, clasificarea universităţilor în funcţie de misiunea lor specifică în universităţi până la nivel de licenţă, universităţi până la nivel de master, respectiv cele mai bune până la nivel de doctorat e, de asemenea, un pas înainte în ceea ce priveşte alocarea resurselor. Alocarea banului în funcţie de misiunea specifică a fiecărei universităţi. Nu ne mai putem permite să disipăm şi puţinii bani pe care-i avem, şi aici aş cita din unul dintre cei care m-a precedat în acest birou al ministrului Educaţiei, domnul profesor Marga, care spunea recent că trebuie să ne asumăm în România realitatea că avem prea puţini studenţi şi prea multe universităţi.

Rep.: Cine credeţi că stă în spatele acestor mişcări sindicale, sau în spatele studenţilor? Credeţi că sunt manipulaţi de către cineva? Aţi spus la un moment dat de partide, aţi spus de grupări...

D.F.: Ultimul lucru pe care un ministru al Educaţiei responsabil trebuie să-l facă este să dezbine. Ar fi atât de uşor din postura de ministru al Educaţiei să îi pun pe studenţii dintr-o organizaţie studenţească împotriva altora, să-i pun pe rectorii de la universităţile private împotriva rectorilor de la universităţile de stat, să-i pun pe rectorii de la universităţile tinere împotriva rectorilor de la universităţile mari, este un lucru care poate fi realizat foarte uşor, dar este un lucru pe care un ministru al Educaţiei responsabil nu şi-l poate asuma. De aceea, pentru a răspunde punctual întrebării dumneavoastră, eu nu cred că profesorii României pot fi manipulaţi. Unii dintre ei pot să fie manipulaţi, într-adevăr.

Dar eu cred că frământările lor sunt frământări legitime, cărora noi putem să le găsim răspunsuri, dar întrebarea pe care le-o adresez, şi le-o adresez cu toată responsabilitatea, atât lor, cât şi liderilor sindicali este următoarea: să se gândească foarte bine ce obţin din partea sindicatelor în schimbul cotizaţiei pe care o plătesc? Dacă ceea ce ei obţin sunt doar incitări la grevă, să ştiţi că acest lucru nu este dificil. Oricine poate să spună: doresc să facem grevă. Nu e nevoie să plăteşti o cotizaţie pentru acest lucru. Auzeam un lider sindical, deunăzi, spunând că şi-ar dori ca sindicatele să se implice mai mult în formare profesională. Da, sunt de acord, asta este calea.

Iar în ceea ce-i priveşte pe studenţi, vreau să vă spun că din trei federaţii studenţeşti, două au fost alături de noi în lupta din Parlament pentru a-şi câştiga drepturile. Am primit şi scrisori. I-am şi primit aici la Minister. O altă federaţie studenţească, ce, întâmplător, are marea majoritate a membrilor în Universitatea
Politehnică din Bucureşti, care, evident, nu este politizată, au ales ca, în loc să vină la întâlnirea cu ministrul la 8.00 dimineaţa, au ales să facă o manifestaţie, să demonstreze în faţa Ministerului la ora 14.00. Sigur, pot să vă citesc şi ceea ce ei spuneau că această lege face. Ei spuneau că această lege măreşte taxele de studii. Fals. Această lege nici măcar nu vorbeşte despre taxele de studii din universităţi, care intră în cadrul autonomiei universitare. Spuneau că această lege măreşte taxele la cămin. Fals. Această lege chiar stabileşte că studenţii, chiar dacă nu locuiesc la cămin, pot să primească subvenţii de cazare. În consecinţă, nu pot decât să sper că tot aşa cum acest ministru nu dezbină, dimpotrivă, încearcă să facem să tragă toţi la aceeaşi căruţă, dacă pot să spun aşa. Mi-aş dori foarte mult ca în sistemul universitar cu toţii să îmbrăţişeze această opţiune. Ştiu că este greu, mai ales prin prisma prejudecăţilor trecutului. Dar nu ne putem construi viitorul prin prisma prejudecăţilor trecutului. Şi nu voi ceda.

Rep.: O ultimă întrebare. De ce credeţi că odată cu apariţia informaţiilor privind o eventuală remaniere, numele dumneavoastră figura printre remaniabili?

D.F.: Aţi auzit dumneavoastră despre vreun ministru, în vreo ţară, care să nu fie remaniabil? Vreau să vă spun că un ministru este remaniabil din prima sa zi de mandat. Şi este o întrebare căreia, trebuie să recunosc, îmi face mare plăcere să-i răspund, pentru că n-am avut ocazia să-i răspund până acum. Eu cred că orice ministru care-şi desfăşoară activitatea cu singurul gând să nu fie schimbat din funcţie este un ministru care nu poate să se ocupe de ceea ce are într-adevăr de făcut. În momentul în care ai această funcţie cred că trebuie să laşi la o parte aspecte mediatice, trebuie să faci ceea ce ţi-ai stabilit ca obiective şi, în ceea ce mă priveşte, nu pot să constat decât că, după cinci luni de mandat am organizat o primă parte a probelor de bacalaureat, care sunt noi, fără să avem sincope, am organizat probele de clasa a opta, fără să avem sincope, am plătit salariile la timp, până acum, am reîncadrat - să ştiţi că nu a fost uşor să-i reîncadrăm pe toţi dascălii din România - pe noua lege a salarizării unice. Am realizat acest lucru cu foarte, foarte puţine probleme. Am reuşit să trecem prin Camera Deputaţilor o nouă lege a educaţiei, am schimbat modul de finanţare a şcolilor. Ceea ce a luat ani de zile altor ţări, noi am făcut în câteva luni.

În consecinţă, eu cred că în această scurtă perioadă de când ocup această funcţie, am realizat obiectivele - să nu mai vorbim despre tot ceea ce ţine de tineret şi sport .... iată, în ziua de 2 mai am realizat, nici nu am vorbit despre acest lucru, însă am realizat foarte multe activităţi fără niciun leu. În domeniul sportului am reuşit într-o situaţie dificilă pentru ţară să asigurăm fondul federaţiilor sportive. Am încercat să ne implicăm, desigur nu am fost foarte în faţă în nişte acţiuni, dar am încercat să facem ceea ce ţine de noi ca lucrurile să iasă bine. Vreau să spun că eu voi continua, indiferent de zvonuri, zvonistici, să fac ceea ce mi-am asumat
că fac. Nimic nu mă va întoarce de la drumul pe care am pornit, pentru că sunt convins că asta este calea justă, şi vreau să vă spun că atunci când văd cine se ridică împotriva noastră, acest lucru nu face decât să mă conforteze în ideea că suntem pe calea cea bună.