Legislaţia românească i-a protejat pe cei 6,5 milioane de fumători doar până la 31 decembrie 2006. Începând cu 1 ianuarie 2007, România a trebuit să adopte legi anti-fumat. În Uniunea Europeană interdicţiile sunt mai dure sau mai blânde în funcţie de legislaţia fiecărui stat.

Norvegia şi Irlanda au fost primele ţări europene care au interzis total fumatul în locurile publice, în anul 2004. Franţa şi Germania au interzis fumatul în locurile publice de abia de anul acesta dar amenzile sunt drastice: până la 450 de euro pentru clienţi şi 750 pentru proprietarii care închid ochii.

În Lituania, interdicţia este valabilă în toate spaţiile publice. Patronii care permit încălcarea legii riscă amenzi de până la 1400 de euro. Italia a adoptat încă din 2005 o legislaţie drastică: ca fumător, poţi fi amendat cu peste 500 de euro şi într-un spaţiu deschis, dacă-ţi aprinzi ţigara în preajma unui copil sau a unei femei însărcinate. Felul în care legea permite fumatul în locurile publice din Italia - doar în camere izolate prevăzute cu extractoare de fum - face, practic, imposibilă oferirea unor spaţii amenajate pentru fumători. Italia discuta acum o serie de reglementari prin care fumătorilor sa li se scadă din salariul lunar contravaloarea timpului petrecut la fumat.

În Austria fumatul este interzis la locul de muncă doar dacă nefumătorilor nu li se poate oferi o protecţie adecvată prin ventilaţie. În Danemarca, există unele restricţii privind fumatul în locurile publice dar nu şi în baruri, restaurante, cluburi, hoteluri, cinematografe sau restaurante. În Franţa fumatul este interzis la locul de muncă, cu excepţia birourilor particulare.