Franţuzoaica Alexandra a ales să trăiască în şatră, în Ardeal VIDEO

La doar 19 ani Alexandra Beujard părăsea Franţa pentru a trăi liber. Nici lacrimile mamei şi nici rugăminţile tatei nu au oprit-o din drumul ei. Voia să cunoscă lumea şi spera să ajungă în India să-ţi întâlnească strămoşii, despre care îi povestise de atâtea ori bunica, prin ale cărei vene curgea şi ceva sânge ţigănesc.

Trei ani a stat in munti, departe de civilizatie. A invatat sa supravietuiasca in natura. Stie ce fructe sunt bune, care ciuperci nu te otravesc si din ce flori ai putea sa faci salata. Nu avea confortul oraşului de pe Sena, dar era fericita. Libera sa traiasca asa cum isi dorea.

Dupa cinci ani de strabatut Europa a ajuns in Transilvania de care s-a indragostit. S-a indragostit şi de Tocila, tatal fiului sau, Aurelian.  Tocila este un tigan dintr-un sat unguresc pe care l-a intalnit acum 11 ani in miez de noapte. Impreuna cu satra din Franta a nimerit in batatura lui, iar tiganii i-au ospatat si le-au cantat de parca rudele lor s-ar fi intors dupa un drum lung acasa. Fascinata de trupa lui Tocila care imbina cultura si traditiile sasilor, ungurilor, romanilor, tiganilor si evreilor, Alexandra nu a mai plecat. A studiat zi de zi cultura si arta populara a romilor, a inceput sa imbrace fuste vechi de 150 de ani cusute manual si a invatat sa cante rromanes batand din poarta in poarta pe la batrani. A primit si a oferit la randul ei, ajutata de Tocila, bucurie, cultură, artă şi un trai mai bun.

In 2004 a plecat din Ardeal si a vrut sa se stabileasca in Italia. Sa-i cunosca mai bine pe oamenii de acolo. Sa inceapa o viata noua. Nu a rezistat departe de Romania. I-au lipsit mirosul de paine facuta pe vatra in casa, caii pe care ii iubeste atat de mult si acordurile viorii lui Tocila. A parasit Italia, fara sa se uite in urma. Pe scarile avionului nu se gandea ca drumul inapoi spre casa din Ardeal era de fapt si drumul spre celebritate... . Nadara sau "nu-ti fie frica", si-a spus atunci, iar un an mai tarziu trupa Nadara urca pe covorul rosu scarile la festivalul de film de la Cannes.

Regizorul francez Tony Gatlif s-a indragostit de povestea Alexandrei atat de mult, incat a vrut sa faca un film. A venit special sa o intalneasca la Cluj, iar un an mai tarziu a aparut Transylvania, filmul care in 2006 a deschis festivalul de la Cannes.

Colaborarea dintre Tony Gatlif si trupa Nadara nu s-a oprit la Cannes. Cateva luni mai tarziu, aceeasi Alexandra cu acordeonul ei fermecat si acelasi Tocila care plimba arcursul pe corzilei viorii ca nimeni altul inregistrau la Londra, in studioruile unde au cantat Beatles si Pink Floyd. In 2010 Alexandra striga din nou libertate. Tony Gatlif indragostit de personalitatea ei si de acordeonul ei, a decis ca Nadara sa semneze coloana sonora si pentru filmul Liberte.

Dupa aparitia pe covorul rosu, Alexandra a mai avut o surpriza. Mama ei a cautat-o. Era mandra de fiica ei. Ajunsese cineva, asa cum si-a dorit intotdeauna. Pe Tocila l-a acceptat insa mai greu. Inca nu poate concepe ca fiica sa iubeste un tigan, la fel cum, la inceput mama lui Tocila nu a inteles de ce fiul ei iubeste o frantuzoiaca. A ramas insa uimita cand a vazut-o pe Alexandra potcovind caii din curte mai bine ca multi barbati

In comunitatea de tigani unde traieste, Alexandra face acum pe veterinarul, insa are si alte planuri mari mai ales de cand a venit pe lume Aurelian. Spera ca intr-o zi sa deschida impreuna cu Tocila o scoala de muzica pentru copii, sa-i invete sa traiasca liber si independent de buznarele părinţilor. Aşa cum a făcut ea. A învins sistemul măcinat de prejudecăţi, a gândit cu inima şi a simţit cu mintea. Iar viaţa ei s-a învârtit ca un dans ţigănesc în jurul unui foc care a ars, uneori, doar pentru frumuseţea lui.