François Fillon, premierul Franţei - ţară aflată în prima linie în operaţiunile din Libia - a venit marţi în faţa Parlamentului de la Paris pentru a justitifica această intervenţie armată. În opinia primului ministru francez, operaţiunile sunt menite să "contreze zidul opresiunii exercitată de colonelul Gadafi asupra poporului său. A nu interveni însemna a opri suflul libertăţii. Nu puteam accepta acest lucru" a subliniat Fillon, citat de RFI.
Pentru a răspunde îngrijorărilor aleşilor de la Paris dar şi ale opiniei publice franceze, şeful executivului francez a spus că "o intervenţie la sol este explicit exclusă. Franţa nu se va substitui poporului libian" repetă François Fillon în faţa deputaţilor de la Paris.
În sfârşit, semn că Franţa era nerăbdătoare să atace obiectivele lui Gaddafi, "zborurile de recunoaştere aeriană efectuate de piloţii francezi au început încă din 4 martie" adică două săptămâni înaintea ofensivei aliaţilor.
Potrivit unui sondaj al institutului Ifop, realizat la comanda France Soir, 66% dintre francezi aprobă acţiunea din Libia lansată la iniţiativa lui Sarkozy. Cu toate acestea, la 3 şi 4 martie, raportul de forţe era exact invers: numai 36% dintre persoanele chestionate îşi doreau o intervenţie în Libia - pe atunci aflată în stadiul de ipoteză -, iar 63% se declarau împotrivă. Declanşarea efectivă a operaţiunilor se pare însă că a înlăturat semnificativ aceste rezerve.
La unison cu opinia publică, şi clasa politică franceză aplaudă intervenţia din Libia, cu excepţia Frontului Naţional, partidul extremei-drepte, şi a Partidului Comunist.
Pariul lui Sarkozy este totuşi riscant, comentează France Soir. Sarkozy a decis să renunţe la principiul neamestecului în treburile interne ale ţărilor arabe, pe care îl teoretiza încă în ianuarie, în speranţa că opoziţia libiană va reuşi, cu ajutor occidental, să-l înlăture de la putere pe colonelul Muammar Gaddafi. Există însă şi riscuri - liderul libian să se menţină la putere, în ciuda acţiunii coaliţiei; disensiunile dintre aliaţi să continue; situaţia să ducă la o partiţie a Libiei; populaţia civilă să fie bombardată din greşeală, ţările arabe să-şi schimbe poziţia; Franţa să fie vizată de atacuri teroriste ca represalii. Dacă Sarkozy va reuşi să evite aceste "capcane", şi-ar putea reface serios credibilitatea pe plan intern. Dacă eşuează însă, alegătorii i-ar putea cere socoteală în 2012, scrie France Soir.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M