Franco i-a turnat pe evreii spanioli lui Hitler

Generalul Francisco Franco le-a ordonat oficialilor spanioli să realizeze liste cu numele a 6.000 de evrei pe care le-a aşezat într-o arhivă secretă cu date despre evreii din Spania. Lista finală, scrie The Guardian, a fost înmânată lui Heinrich Himmler însuşi, şeful SS care este considerat creierul din spatele “soluţiei finale”, în timpul discuţiilor privind posibilitatea ca Spania să se alăture Axei din care făceau deja parte Germania lui Hitler şi Italia lui Mussolini. Până la urmă, din cauza pretenţiilor lui Franco pe care Hitler le considera exagerate, Spania a rămas în afara conflictului mondial.

Cotidianul spaniol El Pais a descoperit în arhive ordinul original dat de Franco şi l-a publicat în ediţia electronică de marţi. Generalul îi instruia pe guvernatorii provinciilor să elaboreze liste cu toţi evreii, autohtoni sau străini, notându-le datele personale şi convingerile politice, mijloacele de trai, activităţile comerciale, precum şi gradul lor de periculozitate.

Autorităţile locale au primit ordin să caute mai ales evreii sefarzi, descendenţi ai celor expulzaţi din Spania la sfârşitul secolului al XV-lea de către Ferdinand de Aragon şi Isabella de Castilia. Motivul era că sefarzii vorbesc o limbă asemănătoare spaniolei (Ladino) şi s-au putut integra mai bine în societatea spaniolă. “Adaptarea la mediul nostru şi temperamentul lor similar le permit să-şi ascundă mai uşor originile”, se arată în ordinul emis în mai 1941 şi semnat de generalul Franco. Din această cauză, scrie în ordin, evreii rămân neobservaţi şi pot să-şi îndeplinească nestăviliţi activităţile subversive.

După ce Italia fascistă şi Germania nazistă au fost înfrânte în Al Doilea Război Mondial, Spania lui Franco şi Portugalia vecină a lui Antonio de Oliveira Salazar au rămas singurele ţări europene conduse de dictatori de dreapta. Franco a încercat să ascundă urmele colaborării sale cu Hitler şi să rescrie istoria politicilor sale faţă de evrei. Listele cu evreii spanioli au fost distruse, însă presa iberică a descoperit o copie în arhivele din Zaragoza.

În sfera publică spaniolă au frecvent dezbateri contradictorii cu privire la atitudinea lui Franco faţă de evrei care a oscilat în funcţie de orientarea de politică externă a regimului franchist. Către finalul războiului, Spania a devenit o rută importantă pentru evreii care fugeau din calea persecuţiei hitleriste. Unele voci spun însă că regimul de la Madrid a exagerat intenţionat în datele despre evreii pe care i-a ajutat ca să câştige bunăvoinţa Americii. Golda Meir însăşi, fosta şefă a guvernului israelian, a mulţumit Spaniei pentru atitudinea umanitară faţă de evrei.

Dezbateri asemănătoare au avut loc şi în România postsocialistă. Partizanii generalului Antonescu au încercat să-l portretizeze drept un salvator al evreilor din calea furiei naziste, însă istoria critică spune altceva. Potrivit estimărilor Comisiei Wiesel, între 280 şi 380.000 de evrei au fost omorâţi de autorităţile române în timpul regimului mareşalului Antonescu. Alţi circa 170.000 de evrei au fost deportaţi în Transnistria. Aceste date îi determină pe istoricii vestici să-l califice pe Antonescu drept al doilea cel mai dictator criminal de evrei după Hitler.