La români, partidul şi ideologia nu se prea întâlnesc. Ne aflăm într-o criză generală de imagine şi de consistenţă a clasei politice, cu dezacorduri în a face politică, adevărat manelism politic. Instabilitatea, prostia, nemulţumirea, nesimţirea, agitaţia, minciuna, ticăloşia, promisiunea, lăcomia au dus la anormalitate politică, la marasm politic. Cei care s-au temut de "322" au dat de tac-su, de "324". Nu o dată, majoritatea "70%" care a ignorat ultimele prezentări la urne a fost jignită de candidaţi sau de aleşi care n-ar accepta nici în ruptul capului micşorarea ochiurilor năvodului, destinat "peştilor mari". Boicotul, fronda, mârâiala pot fi transformate în atitudine. O majoritate de 70% nu poate rămâne mută, adevarata turmă de oi. Nu mai poate să stea "după perdele". Doar cărtirea nu ajută. Desigur, ni se va spune ca cei nemulţumiţi de clasa politică au la îndemână "votul alb", un fel de nemulţumire faţă de oferta candidatului.
În locul acestuia se poate impune însă un vot alternativ, măcar ca exerciţiu democratic. Ca un strigăt de protest al electoratului considerat anesteziat. O alternativă chiar şi la votul obligatoriu, dacă i-ar veni cuiva ideea să-l adopte. Ar fi vorba de alegeri "sepa-rate", pe care să şi le organizeze singuri cei care nu participă la votul oficial. Cei 70% din alegători care nu s-au prezentat la vot să-şi aleagă candidaţii lor.
