Mă sună deunăzi un număr, o dată, de două ori, de trei ori, n-are a se opri. Zic că arde undeva, ies din conferinţa lui Geoană, răspund. E un tip căruia îi închiriasem în urmă cu câţiva ani garsoniera mea, de fapt nu lui, ci nevestei lui, dacă pot să i-o mai dau, garsoniera adică, nu mai pot. Bine, bine, zice, atunci pot să scriu la ziar? Nu-mi lasă timp să răspund, omul este evident grăbit, vrea să se apuce urgent de presă şi să scrie pe politic, dar să-i spun mai întâi care este orientarea ziarului şi eu cu ce partid ţin, că ştie el cum e cu echidistanţa asta a gazetarilor, să nu-l duc cu preşul. 

Citeşte mai mult  în Gândul