S-avem puţintică răbdare. Şi să arătăm un dram de decenţă. Să nu-i cântăm prohodul de viu. Să depăşim afectarea lăcrimoasă, sinceră sau ipocrită a politicienilor şi să observăm un lucru simplu: Ion Iliescu nu s-a dus, nu se retrage nicăieri şi nici nu face un pas în spate. Pur şi simplu nu mai candidează pentru Parlament. A fugit din azil, căci asta a devenit Legislativul, un azil al pensionarilor de toate vârstele, de la 20 la 80 de ani.
Citind fluxul interminabil de "reacţii" la decizia lui Ion Iliescu de a nu mai candida, am aflat că acesta este "scârbit de politică" (C.V. Tudor), "îi e frică" de votul uninominal (Valeriu Stoica), "protestează" împotriva noului sistem electoral (Lucian Bolcaş), a înţeles că, "pentru generaţia sa", votul uninominal e "mai dificil" decât cel pe liste (Vasile Dâncu), se retrage "din cauza vârstei" (Theodor Stolojan), vrea să-i "mobilizeze şi să-i motiveze" mai bine pe candidaţii PSD la nivel naţional (Mircea Geoană) sau, pur şi simplu, vrea să susţină "nişte idei" (Dan Voiculescu).
