,,Omul ăsta a fost zece ani președintele României. Tot ce face acum este... Eu mă simt mânjit cu căcat din cap până-n picioare”, scria acum câteva zile în stil menșevic Cristian Tudor Popescu, alintat și CTP.
,,Tupeul acestui Căpitan Jean-Luc Picard al presei este incredibil. Tupeu obraznic, cum zice Mister Cornel Dinu. Contorsiunile sale încep să semene cu simptomele bolii lui Carré. Popular i se spune simplu: jigodism. O să dăm doar două exemple. Uite, CTP-ule, cităm din tine ca din clasici! 19.06.1990. „Adevărul”. „Spirala Violenței”, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu: „Că pe 13 iunie a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii (…) Ceea ce s-a întâmplat a doua zi în București, începând cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atât de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urcă întruna. Această reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Președintele și Guvernul. În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești și muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic”.
Detalii în EVZ
