Florentina Tone: Colecţionarul de bancuri

S-a apucat să strângă bancuri de ciudă. De ciudă că se pierdeau. „Auzeam multe bancuri pe-atunci, că ăsta era sport naţional. Le dădeam şi eu mai departe, dar, la un moment dat, mi-am dat seama că începusem să le uit. Ştiam că era unul cu nu ştiu ce, dar uitasem şi bancul, şi poanta. Mi-aminteam, de pildă, contextul. Că mi le-a spus cutare. Ei, în momentul ăsta, am început să le pun pe hârtie”. Citeşte mai mult în Adevărul