Firmele evită concedierile colective şi dau afară angajaţii unul câte unul

Astfel, în cursul anului 2009, 72.000 de români au intrat în şomaj prin disponibilizări colective, în timp ce numărul celor care au devenit şomeri prin disponibilizări curente de personal a fost de cinci ori mai mare – 375.000 de persoane.

„Procedura de disponibilizări colective este extrem de birocratică şi greoaie, presupune notificări multiple şi negocieri cu reprezentanţii salariaţilor sau cu sindicatele. În plus, firma nu mai are dreptul să facă angajări pe posturile respective în următoarele 9 luni, iar în momentul în care angajează din nou trebuie să-i cheme pe cei concediaţi”, explică avocatul Nicolae Scorei, managing partner al Scorei şi Asociaţii.

Potrivit dreptului românesc, intră sub incidenţa disponibilizărilor colective firmele care concediază în termen de o lună mai mult de 30 de angajaţi (dacă au un număr mai mare de 300 de angajaţi), mai mult de 10% dintre angajaţi (în cazul firmelor cu 100-300 de salariaţi) sau mai mult de 10 angajaţi (în cazul firmelor cu 100 de salariaţi sau mai puţin).

„Nimeni nu monitorizează efectiv numărul de angajaţi pe care-i disponibilizează o firmă, astfel încât aceste restricţii nu sunt respectate în practică”, spune Nicolae Scorei.

În cazul disponibilizărilor colective, companiile trebuie să parcurgă o serie de proceduri stricte:

- să prezinte sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor o justificare tehnico-economică privind posibilităţile de redistribuire de personal;

- să solicite soluţii de evitare a concedierilor şi să le discute împreună cu angajaţii;

- să notifice Inspectoratul Teritorial de Muncă şi agenţiile de ocupare cu 30 de zile înainte de a lua decizia de concediere şi să anunţe numărul persoanelor care urmează să fie date afară;

- să ofere compensaţii băneşti conform contractului colectiv pe ramură sau pe societate;

În plus, firma nu poate să concedieze pe oricine, ci trebuie să respecte anumite priorităţi: vor fi afectaţi în primul rând angajaţii care cumulează mai multe funcţii, cei care cumulează pensia cu salariul sau salariaţii care îndeplinesc condiţiile de pensionare etc. Pe o perioadă de 9 luni, firma nu poate face angajări pe posturile respective.

Lucrurile stau mult mai simplu în cazul deciziilor individuale de concediere, este suficientă o decizie a Asociaţiei Generale a Acţionarilor şi o dovadă că desfiinţarea posturilor respective este dictată de condiţii obiective, care nu ţin de persoana salariaţilor.

Angajaţii care sunt concediaţi prin decizii individuale sunt privaţi de posibilitatea de negociere şi de şansa de a fi primii pe lista reangajărilor, în cazul în care compania se redresează economic.

De la începutul crizei economice, numărul salariaţilor din România a scăzut cu 530.000 de persoane, potrivit Institutului Naţional de Statistică, de la 4,834 milioane în septembrie 2008, la 4,302 milioane în martie 2010.