Financial Times: Ecologiştii români se opun exploatării de la Roşia Montană

Sub satul Roşia Montană, din munţii Apuseni, în vestul Transilvaniei, pământul ascunde un secret. Circa 140 de kilometri de tuneluri stau dovadă pentru secolele de eforturi de a câştiga bogăţiile acestor roci.

Târnăcoapele şi sapele au amuţit în 2006, când ultima mină subvenţionată de stat s-a închis, pregătind aderarea la Uniunea Europeană. Însă Gabriel Resources, o companie minieră din Toronto, estimează că mai sunt 10,1 milioane de uncii de aur la Roşia Montană, ceea ce îl face cel mai mare zacământ neexploatat din Europa.

Cu o economie în recesiune şi cu un preţ al aurului în creştere, politicienii români analizează dacă extragerea aurului ar putea ajuta la deblocarea investiţiilor străine şi la creşterea veniturilor din taxe.

Însă cuvintele "Baia Mare" se află întotdeauna pe buzele ecologiştilor implicaţi în campanie. În 30 ianuarie 2000, un dig al unui iaz de decantare conţinând cianuri a cedat, iar 100.000 de tone de apă contaminată au ajuns, în cele din urmă, în Dunăre, provocând moartea a peste 1.000 de tone de peşte, contaminând terenuri agricole şi apa potabilă pe o rază de kilometri.

Zece ani mai târziu, este greu să găseşti un român care nu are o opinie despre Roşia Montană, scrie Financial Times. Proiectul este într-o situaţie neclară după ce, în septembrie 2007, Ministerul Mediului a suspendat o revizuire a evaluării impactului asupra mediului, în urma unui scandal despre documentaţie.

Dar formarea unui nou guvern în decembrie 2009 a readus subiectul pe agendă."Vreau ca acest proiect să înceapă cât mai repede posibil", a declarat ministrul economiei Adriean Videanu, în luna decembrie.

Întrebat despre Roşia Montană la o reuniune organizată recent, la Viena, Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor, a declarat pentru Financial Times: "După părerea mea, avem nevoie de investitori (...). Dacă din punct de vedere al mediului lucrurile pot fi clarificate, atunci vom susţine toate tipurile de investiţii care ne vor ajuta să curăţăm România. Şi sunt sigur că acesta va fi şi un impuls puternic pentru dezvoltarea sistemului minier şi pentru creştere" economică.

În condiţiile în care o uncie de aur costă 1.095 de dolari, Gabriel Resources susţine că o concesiune ar putea genera patru miliarde de dolari pentru economia României pe o perioadă de 16 ani, cât durează proiectul, şi că va revigora o ramură a industriei slăbită.

Înainte de căderea Cortinei de Fier, industria minieră a României număra 350.000 de angajaţi. Dar până în 1997 numărul acestora s-a înjumătăţit, pe măsură de minele nerentabile au fost închise. De atunci, zeci de mii de alţi muncitori şi-au pierdut locurile de muncă, pe măsură de subvenţiile pentru minerit au fost eliminate.

Impactul asupra oraşelor în care era dezvoltată o singură industrie, precum Roşia Montană, a fost grav: rata şomajului în această zonă este de peste 80%. Dacă i se va permite să înceapă exploatarea, Gabriel Resources afirmă că va crea peste 800 de locuri de muncă pentru localnici, care, potrivit companiei, sunt în favoarea poiectului.

Societatea explică şi că o mină modernă va împiedca repetarea dezastrului de la Baia Mare şi a promis că va curăţa zona poluată.

Dar aceste argumente nu au atras de partea companiei organizaţiile neguvernamentale, care califică Gabriel Resources drept o societate care vrea să scoată profit rapid în detrimentul mediului şi comunităţii.

"Nici măcar nu este o companie românească, este o companie canadiană, aşa că nu văd cum poate fi în interesul României", spune Lucian Simion, membru al Greenpeace Bucureşti. "Vor să distrugă patru munţi din zonă pentru a lua tot aurul din ei", adaugă el.

Richard Young, director financiar la Gabriel Resources, afirmă că Roşia Montană este mai puţin o ocazie pentru profit pe termen scurt, cât un test important privind deschiderea unei ţări bogate în resurse minerale către investiţii străine. "Până când acest proiect va începe să avanseze, alte companii nu vor risca dolarii lor. (...) Mineritul are o moştenire negativă în Europa de Est din perioada comunistă. Ceea ce spunem este că, poate, mineritul nu este atât de rău", a adăugat el.