România de la Vosganian la Orban În doar patru zile România a mai scris o frază penibilă în istoria şi aşa controversată, rezultată din îndârjirea cu care personajele politice româneşti îşi dispută propriile interese şi poziţii. Nu-i nimic rău în această dialectică a evoluţiei politice, dar a ridicolului ce o însoţeşte în permanenţă, lasă de dorit. Consumarea zilelor vosganiene a reliefat încă odată că protagoniştii politicii româneşti sunt nematuri dar foarte rapace, iar pentru a se evidenţia ca valoroşi depăşesc orice limită de grotesc. Faci troc în văzul tuturor cu funcţiile instituţiilor statului, când în schimb acestea ar trebui ocupate pe principiul meritocraţiei şi în urma unor analize atente? Nea Traian şi nea Călin s-au întâlnit cu ocazia zilelor „Batjocura României în Europa” şi-au consimţit să mai facă un târg pentru binele lor şi a urmaşilor lor în vecii vecilor. Ce a ieşit vorbeşte o lume întreagă,de parcă îţi este ruşine să mai vorbeşti de ce ni se întâmplă. Stai şi te întrebi cum e posibil ca într-un moment atât de important pentru naţiune cât şi pentru fiecare dintre noi, oamenii politici, primul ministru, preşedintele şi întreg spectru politic să fie atât de ignorant, superficial şi dezinteresat de felul în care vom fi primiţi ca parteneri în UE. Calvarul pare a se fi terminat V. Vosganian marele perdant iese umilit de jocurile nedrepte ale propriilor parteneri şi intră în scenă Leonard Orban fostul negociator-şef adjunct la UE şi protagonist al noii evoluţii a României în relaţiile cu Poarta. Ce ne rămâne de făcut e să aşteptăm zilele ce vor urma şi clipele ce se vor consuma pentru a ne „bucura”de spectacolul penibil, greu de înţeles şi acceptat al frustraţilor politicii româneşti.