Fănuş Neagu va fi înmormântat, joi, la Cimitirul Bellu din Capitală

Sicriul cu corpul neînsufleţit al lui Fănuş Neagu va fi depus miercuri la sediul Uniunii Scriitorilor (USR) din Bucureşti. Sicriul va fi aşezat pe un catafalc în Holul Casei Monteoru, din strada Calea Victoriei, miercuri, în jurul orelor 12.30-13.00.

Joi, la ora 11.30, cortegiul va porni spre Cimitirul Bellu şi va fi depus în Capela Mare, unde la ora 14.00 va avea loc slujba de înmormântare, după care corpul neînsufleţit al lui Fănuş Neagu va fi înmormântat în Parcul memorial al Academiei Române din cimitir.

Fănuş Neagu s-a născut la 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila. Locurile natale aveau să-i fie impuls şi sursă de inspiraţie, pentru ca el, scriitorul, să le devină, peste ani, mai mult decât un simbol.

Primii ani de şcoală i-a făcut în satul natal, după care, între 1944 şi 1948, şi-a continuat studiile în Iaşi, la Liceul Militar, şi în Câmpulung-Muscel, tot la un liceu militar. A fost apoi elev al Şcolii Pedagogice din Bucureşti, iar în 1952-1953 a urmat cursurile Şcolii de Literatură "Mihai Eminescu", unde a fost coleg de generaţie, printre alţii, cu Nicolae Labiş şi Radu Cosaşu. Între 1954 şi 1957, a studiat la Facultatea de Filologie din Bucureşti.

Debutul său literar s-a consemnat în 1954, cu povestirea "Duşman cu lumea", în revista "Tânărul scriitor". Patru ani mai târziu, a apărut primul său volum, "Ningea în Bărăgan", ale cărui povestiri i-au "trădat" încă de pe atunci înclinaţia spre epic şi inventivitatea stilului.

În 1962 a publicat "Dincolo de nisipuri", unul dintre cel mai cunoscute volume ale sale, iar în 1968 a debutat ca romancier cu "Îngerul a strigat", considerat evenimentul editorial al anului. Un alt roman al său primit cu entuziasm de public şi de critică a fost "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", apărut în 1976.

Primul său reper ca dramaturg a fost piesa "Scoica de lemn", pusă în scenă la Teatrul Nottara din Bucureşti. Dragostea pentru dramaturgie avea să o întreţină, între 1993 şi 1996, şi din postura de director al Teatrului Naţional din Bucureşti. Tot la începutul anilor '90, şi-a făcut debutul şi ca actor, având roluri în piesa "Casa de la miezul nopţii", scrisă chiar de el, dar şi în comedia "Crucea de piatră", regizată de Andrei Blaier.

Ca publicist, a fost şi unul dintre favoriţii microbiştillor, dată fiind pasiunea lui pentru fotbal şi pentru două echipe: cea din Brăila natală şi cea de sub Podul Grant, Rapid Bucureşti, căreia i-a şi dedicat, de altfel, o carte - "Rapid nu opreşte în gările mici".

Din 1993, a fost membru corespondent al Academiei Române, iar începând cu 2001, membru titular. A fost premiat în mai multe rânduri de Uniunea Scriitorilor din România.