Pe Mirel Bănică viaţa l-a purtat pe trei continente şi prin meserii de tot felul. În România, masteratul în Relaţii Internaţionale abia îi asigura 37 de dolari salariu. Cu ce să mai plece la studii în străinătate? "Nu-mi ajungeau banii de bilet de avion, m-am dus la un concurs Ştii şi câştigi, am tras de manetă", a spus Bănică.
Şi i-a picat biletul câştigător. Spre Elveţia. La Institutul de Studii Europene din Geneva. Ziua era elev, seara muncea.Mergea cu un aspirator mare după el, în nişte birouri luxoase. Mirel muncea două ore în fiecare seară şi la finalul lunii primea 600 de franci elveţieni. Apoi a fost grădinar, chelner, şi, până la urmă, a ajuns la catedră într-un liceu.
"Câştigam ca profesor 70 de franci elveţieni pe oră", spune Mirel. Adică 5.600 de franci lunar. Şi-a continuat studiile în Canada şi America. După care s-a întors acasă. "O ţară nu o poţi părăsi niciodată. O porţi cu tine în suflet oriunde ai fi", recunoaşte românul. Când s-a ajuns, a simţit o furie din care s-a născut prima sa carte "Enervări sau bucuria de a trăi în România". Despre o ţară pe care o iubeşte dincolo de argumente scrise.
A doua carte despre România a fost "Fals Jurnal de Căpşunar" - povestea vieţii sale în perioada cât a rătăcit prin lume. Sau una comună tuturor românilor care au căutat prin străini dreptul la o viaţă decentă.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M