De obicei, stelele produc energie în urma unei reacţii de fuziune în care nucleii a doi atomi fuzionează pentru a forma une element mai greu. În Y-155, o stea din constelaţia Cetus, astronomii spun că mai există un proces crucial: producerea şi distrugerea de particule de antimaterie.
Când o stea se transformă în supernova, aruncă materie în spaţiu şi este mai luminoasă chiar şi decât restul galaxiei, fie a noastră, fie una străină. Astronomii studiază aceste supernove pentru că dezvăluie foarte multe despre mecanismele interne ale stelelor şi îi ajută să determine distanţa pănă acolo.
Astronomul Peter Garnavich, de la Universitatea Notre Dame, a încercat să explice de ce Y-155, o stea cu o masă de 200 de ori mai mare decât a soarelui nostru, este diferită. Cu o masă atât de mare, presiunea din centru este atât de puternică încât lumina eliberată de reacţiile nucleare este capabilă să creeze noi particule, perechi de electron-antielectron. Creeare unor asemenea particule grăbeşte explozia stelei.
Ideea că supernovele sunt declanşate de creearea de antimaterie există deja de circa 40 de ani, a declarat Garnavich, dar erau dovezi în acest sens. În cazul lui Y-155, lumina ajunsă la noi după explizie era ciudată. Majoritatea supernovelor trimit o întâi lumină albastră şi abia apoi urmată de o lumină mai rece, roşie, dar în acest caz a fost exact invers. Acest fapt, împreună cu nichelul aruncat de stea, au condus cercetătorii către concluzia că antimateria a fost implicată în explozie.
Garnavich face parte dintr-o echipă de oameni de ştiinţă care participă la un proiect numit ESSENCE, în care se foloseşte un telescope din Chile cu care au observat până acum peste 200 de supernove, Y-155 fiind cea mai puternică dintre toate.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M