Exclusivitate: Roxana Popescu, femeia care a ajutat-o pe copila de 11 ani, a acordat un interviu la Realitatea TV

PENTRU ELENA: IATĂ CE DECLARĂ UNUL DINTRE MEDICII ROMÂNI CARE AU RENUNŢAT SĂ MAI FACĂ AVORTURI (DR. MIRCEA V. HOMESCU) Dr. Mircea V. Homescu, medic primar, se pronunţă categoric împotriva avorturilor. Poziţia sa este demnă de semnalat, deoarece vine din partea unui medic care a efectuat avorturi, până când a pus conştiinţa sa faţă în faţă cu legile morale. Chiar aşa se confesează: „Semnatarul acestor opinii mărturiseşte – din capul locului – că a efectuat, în viaţa lui profesională, mii de avorturi, motiv pentru care, azi, încărcat de regrete, încearcă să-i ferească – măcar pe alţii – de această ucidere de oameni, săvârşită aparent în condiţii «legale».” (Din „Adevărul despre avort” în „Învierea”, Foaie religioasă editată de Arhiepiscopia Timişoarei, anul VIII, nr. 21 (183), sâmbătă, 1 noiembrie 1997). Iată principalele idei dezvoltate de medicul respectiv: a) Copilul este fiinţă umană din momentul concepţiei: „Copilul este fiinţă umană chiar din clipa concepţiei.” b) Părinţii nu au dreptul să hotărască asupra dreptului la viaţă al copilului, ci numai Dumnezeu: - „Se amestecă azi – cu scop justificativ – problema avortului cu drepturile omului, ale femeii sau ale cuplului parental. Este un mod fals de a pune problema. Drepturile omului nu depind de oameni, ci aparţin fiinţei umane, decurgând din însăşi originea ei.” - „Nici măcar noi, medicii, care facem cu miile – şi milioanele – acest gest ucigaş de fiinţe umane, nu avem legitimitatea de a ne aroga asumarea avortului în cadrul profesiei. Ucigând astfel fiinţe omeneşti, nu doar că ne arogăm o autoritate construită artificial – autoritatea de a ucide – ci comitem ceva ce doar Dumnezeu poate să hotărască: viaţa sau moartea cuiva. În plus, trădăm şi jurământul lui Hippocrate pe care unele şcoli medicale din lume, dar şi de la noi, nici nu-l mai practică.” c) Este inacceptabilă legislaţia care permite avortul până la trei luni, el nefiind admisibil la nici o etapă a dezvoltării copilului: „Cine dă oare voie legislaţiilor să susţină că omul este om doar după trei luni de viaţă intrauterină? Fiinţa umană este şi rămâne o unitate din clipa concepţiei şi până la moarte.” d) Nici o circumstanţă nu dă dreptul cuiva să facă avort: „Nici o circumstanţă socială, medicală sau etică nu justifică avortul.” e) Avortul este semnul decadenţei unei societăţi: „Avortul este expresia cea mai evidentă a prăbuşirii morale a societăţilor care-l acceptă şi-l practică.” Acestea sunt convingerile la care a ajuns un specialist care spune despre sine că este „unul care a făcut avorturi dar care n-ar mai face, pentru nimic în lume.” Reamintesc următoarele siteuri foarte interesante: Un site care cuprinde o colecţie de înregistrări video şi documentare deosebit de interesante, pentru apărarea vieţii: http://www.catholicdigitalstudio.com/prolifevideos.htm Urmatorul link conţine cinci cărţi în legătură cu apărarea vieţii. Carţile pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în propriul calculator) http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp De asemenea, un site foarte interesant cu întrebări şi răspunsuri despre avort: http://www.avort.ro/intrebari-si-raspunsuri.php Pe această temă puteţi citi materiale şi pe blogul meu. Puteţi intra pe blogul meu accesând linkul următor: www.cezar-iasi.blogspot.com Pe blog mai puteţi găsi : bară video, înregistrări video cu miracole, videoclipuri, legături cu numeroase site-uri deosebit de interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi radio), cărţi foarte interesante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în propriul calculator), articole, site-uri, adrese şi numere de telefon ale unor asociaţii din Iaşi şi din alte localităţi care oferă servicii gratuite etc. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe. Accesând linkul următor, găsiţi o carte ce poate fi citită direct pe internet, scrisă de un medic ginecolog elveţian, despre mijloacele anticoncepţionale şi efectele lor secundare fatale despre care nu se vorbeşte din interese comerciale. Alternativa la metodele de contracepţie este planificarea familială prin metodele naturale, bazate pe abstinenţa (abţinerea de la relaţii sexuale) în perioada fertilă a ciclului femeii. Metodele naturale de planificare familială sunt conforme cu morala catolică şi, în general, cu criteriile obiective ale moralităţii, cu două condiţii: dacă sunt utilizate după căsătoria creştină şi dacă evitarea conceperii prin recurgerea la ele nu provine din egoism, ci există motive serioase ca soţii să evite conceperea unor noi copii sau să distanţeze conceperile copiilor.Cartea este scrisă de Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH - 6370) în colaborare cu Otto Döpper: http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?anticonceptionale

eu nu va pot intelege pe voi astia prolife. de ce nu va exprimati voi parerea fara sa contraziceti pe altii si fara sa incercati sa va impuneti? ati convins pe cineva pana acum? nuuu. si nici nu veti convinge. crede-ma mihaela, si eu pot sa aduc o mie de argumente logice si valabile pro-avort , conforme cu realitatea, dar pur si simplu nu incerc sa te conving de nimic. chiar am incercat sa ma pun in locul unuia ca tine, sa gandesc ca tine. am ajuns la concluzia ca nu-i motiv intemeiat sa faci avort daca embrionul ar fi produsul sexului consimtit (adik asumarea riscului pt sexul "de placere"). dar in cazul asta si in cazuri de viol, vad numai suferinta fetitei, situatia nefireasca in care e pusa, nedreptatea care i s-a facut, vad un posibil copil malformat, stigmatizat si marginalizat de societate. asta e important, fetita aia si viitorul ei. nu esti dumnezeu pe pamant, nu ai de ce sa judeci pe nimeni, asa cum nici eu nu te-am judecat pe tine. e un caz dramatic, si cine trebuie cu adevarat condamnat este violatorul ala, cum e posibil asa ceva? d-na roxana, apreciez eforturile de a o ajuta pe fetita. sper ca mesajul asta sa-l postati!!!!!

Elena, e o baie de sange in cele scrise de tine... nu sesizezi la ce impietrire a inimii ai ajuns??? in mintea ta - avorturi, avorturi si iar avorturi. n-ar fi de mirare... ne-am obisnuit cu crimele si cu prezenta ucigasilor alaturi, atat de aproape, ca te-ai cutremura daca ai putea vedea cati copii morti are fiecare familie pe sufletul ei.... nu e deloc in regula ce ti se intampla, elena. gandesti exact ca hitler. selectie prin crima....

in sfarsit l-au prins pe javra aia de violator. cum de s-a putut uita el altfel la un copil , la nepoata lui? ce dezaxat...sa putrezeasca in puscarie...uite, asta, de exemplu, daca ar fi fost avortat acum 19 ani, o fetita ar fi avut acum o copilarie normala. si, generalizand, asa cum va place voua, daca toti criminalii, pedofilii, parlamentarii etc. ar fi fost avortati la timp, ar fi scutit omenirea de atatea tragedii, suferinte, violuri, saracie etc. dar nu...au avut drept la viata. intr-adevar , nu poti anticipa ce se va intampla. in cazul fetitei, e un teren sensibil, ar fi 2 copii( eu zic un copil si un fat): daca vrei sa-i faci bine unuia, faci rau altuia. acuma trebuie sa cantaresti unde e raul mai mare. eu zic ca raul mai mare era daca fetita nastea, nu se stie ce... un retard, un malformat, un viitor criminal in serie, un viitor om. dar nu cu pretul asta. nasterea ii crea premise de suicid, stari psihotice, si asta nu-i de gluma.e nefiresc sa obligi un copil sa aiba alt copil. ma gandesc daca as avea o fetita de 11 ani in locul ei, o duceam sa-i faca avort, numai sa nu mai sufere atata. sigur ca asta n-o sa anuleze trauma de dupa viol, dar o amintire vie o amplifica.

tuturor inima, constiinta, mintea, fiinta lor intreaga le urla ca avortul inseamna crima.............. insa, setea lor de sange e mult mai mare decat rasunetul poruncii "sa nu ucizi!" . poate ca sunt surzi, sau orbi. ori,pur si simplu, sunt inconstienti. refuza sa gandeasca. refuza sa simta. refuza sa creada ca sunt muritori, supusi judecatii divine. se cred perfecti, atotputernici, cu drept de viata si de moarte asupra altor persoane, fie si nenascute. oamenii acestia slujesc moartea, propaga o cultura a mortii, un principiu al uciderii celor nevinovati, lipsiti de aparare si de voce, neputinciosi, bolnavi sau sanatosi, mai mici sau mai mari, care le incurca planurile si vietile lor confortabile... simbolul acestor oameni slujitori ai mortii este o coasa... sau o chiureta...

CE DECLARĂ UNUL DINTRE MEDICII ROMÂNI CARE AU RENUNŢAT SĂ MAI FACĂ AVORTURI (DR. MIRCEA V. HOMESCU) Dr. Mircea V. Homescu, medic primar, se pronunţă categoric împotriva avorturilor. Poziţia sa este demnă de semnalat, deoarece vine din partea unui medic care a efectuat avorturi, până când a pus conştiinţa sa faţă în faţă cu legile morale. Chiar aşa se confesează: „Semnatarul acestor opinii mărturiseşte – din capul locului – că a efectuat, în viaţa lui profesională, mii de avorturi, motiv pentru care, azi, încărcat de regrete, încearcă să-i ferească – măcar pe alţii – de această ucidere de oameni, săvârşită aparent în condiţii «legale».” (Din „Adevărul despre avort” în „Învierea”, Foaie religioasă editată de Arhiepiscopia Timişoarei, anul VIII, nr. 21 (183), sâmbătă, 1 noiembrie 1997). Iată principalele idei dezvoltate de medicul respectiv: a) Copilul este fiinţă umană din momentul concepţiei: „Copilul este fiinţă umană chiar din clipa concepţiei.” b) Părinţii nu au dreptul să hotărască asupra dreptului la viaţă al copilului, ci numai Dumnezeu: - „Se amestecă azi – cu scop justificativ – problema avortului cu drepturile omului, ale femeii sau ale cuplului parental. Este un mod fals de a pune problema. Drepturile omului nu depind de oameni, ci aparţin fiinţei umane, decurgând din însăşi originea ei.” - „Nici măcar noi, medicii, care facem cu miile – şi milioanele – acest gest ucigaş de fiinţe umane, nu avem legitimitatea de a ne aroga asumarea avortului în cadrul profesiei. Ucigând astfel fiinţe omeneşti, nu doar că ne arogăm o autoritate construită artificial – autoritatea de a ucide – ci comitem ceva ce doar Dumnezeu poate să hotărască: viaţa sau moartea cuiva. În plus, trădăm şi jurământul lui Hippocrate pe care unele şcoli medicale din lume, dar şi de la noi, nici nu-l mai practică.” c) Este inacceptabilă legislaţia care permite avortul până la trei luni, el nefiind admisibil la nici o etapă a dezvoltării copilului: „Cine dă oare voie legislaţiilor să susţină că omul este om doar după trei luni de viaţă intrauterină? Fiinţa umană este şi rămâne o unitate din clipa concepţiei şi până la moarte.” d) Nici o circumstanţă nu dă dreptul cuiva să facă avort: „Nici o circumstanţă socială, medicală sau etică nu justifică avortul.” e) Avortul este semnul decadenţei unei societăţi: „Avortul este expresia cea mai evidentă a prăbuşirii morale a societăţilor care-l acceptă şi-l practică.” Acestea sunt convingerile la care a ajuns un specialist care spune despre sine că este „unul care a făcut avorturi dar care n-ar mai face, pentru nimic în lume.”

SUSŢINĂTORII AVORTULUI ŞI A CONTRACEPŢIEI ARTIFICIALE FOLOSESC TEHNICI DE MANIPULARE. VOI REDA ÎN CELE CE URMEAZĂ, UNELE DIN TEHNICILE DE MANIPULARE A LIMBAJULUI PE CARE LE FOLOSESC ACEŞTIA, INSPIRÂNDU-MĂ DIN CÂTEVA CĂRŢI CARE POT FI CITITE DIRECT PE INTERNET (FĂRĂ A NECESITA DESCĂRCARE ÎN PROPRIUL CALCULATOR) ŞI CARE POT FI GĂSITE ACCESÂND LINKUL URMĂTOR : http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp UN MEDIC GINECOLOG, DOCTORUL AMERICAN BERNARD NATHANSON A FOST DIRECTORUL CELEI MAI MARI CLINICI DE AVORTURI DIN S.U.A. ŞI PRINCIPALUL FONDATOR AL ORGANIZAŢIEI PENTRU LEGALIZAREA AVORTULUI, DENUMITĂ, PRESCURAT, N.A.R.A.L. DUPĂ CE ŞI-A FĂCUT UN PROCES DE CONŞTIINŢĂ, DOCTORUL NATHANSON ŞI-A FĂCUT „MEA CULPA”, A ÎNCETAT SĂ MAI FACĂ AVORTURI, A REALIZAT UN DOCUMENTAR PENTRU CONŞTIENTIZAREA OAMENILOR ÎN PRIVINŢA AVORTULUI ŞI A RUPT TĂCEREA, DÂND ÎN VILEAG TACTICILE DE MANIPULARE A LIMBAJULUI PE CARE LE FOLOSEA, ÎMPREUNĂ CU ALŢI MEDICI, PENTRU A DETERMINA LEGALIZAREA AVORTULUI. La fel ca şi ginecologul Bernard Nathanson, şi ginecologul sârb Stoian Adaşevici şi mulţi alţii din diferite părţi ale lumii (şi din România) au renunţat să mai facă vreun avort. Există exemple care arată că medicii obstetricieni au avut de suferit de pe urma avorturilor pe care le-au efectuat. La nivel mondial, a fost constituită Societatea Centurionilor, organizaţie internaţională ce include medici care au practicat avortul. Foarte mulţi dintre aceştia, după perioada de recuperare au început să militeze pentru apărarea vieţii. Avortul este expresia cea mai evidentă a prăbuşirii morale a unui popor, întrucât este un act de agresiune îndreptat împotriva fiinţelor umane celor mai lipsite de apărare. L-au practicat popoarele păgâne, dar nu în măsura în care îl practică popoarele moderne. La popoarele moderne avortul a ajuns un fenomen de masă. În plus, mai este o deosebire: în trecut, avortul, chiar când era practicat, nu era justificat, nu era legalizat, nu era considerat drept un progres al omenirii, ci era considerat ceea ce este în realitate: ucidere, delict, păcat, regres moral. În timpurile noastre, mai exact după cel de-al doilea război mondial, asistăm la un eveniment nemaiîntâlnit în istorie: avortul este justificat, aprobat, legalizarea lui fiind considerată drept un progres al omenirii, unul dintre drepturile umane dobândite prin luptă, iar răul moral este negat. Omul nu numai că nu recunoaşte răul pe care îl face, dar hotărăşte el, cu de la sine putere, ce este bine şi ce este rău; mai exact, el hotărăşte că este bine ceea ce în realitate este rău. Există următoarele faze: Mai intâi depenalizarea. Aceasta înseamnă că avortul se sustrage sancţiunii penale. Dar a nu aplica o pedeapsă unui fapt pentru care nu se prevede o pedeapsă nu înseamnă că acel fapt este permis. După depenalizare urmează a doua fază: legalizarea, adică declararea prin lege că avortul nu e sancţionat, nu se aplică pedeapsă, cu alte cuvinte e autorizat în anumite condiţii stabilite de lege, făcând din el un drept legat de libertăţile individuale. Practic urmează o a treia fază: deculpabilizarea avortului, adică generalizarea în opinia publică a mentalităţii că de fapt cine comite avortul nu este vinovat. În acest caz nu se mai înţelege pentru ce legea mai prevede nişte condiţii prin care eventual este limitat. În mod deliberat, pentru cuvântul avort, s-au creat şi s-au pus în circulaţie diferite expresii eufemistice care să înlăture orice nuanţă de culpabilitate: “contracepţie post-ovariană”, “reluarea menstruaţiei”, “extracţie menstruală”, “întrerupere de satcină”, “contracepţie retroactivă”, etc. Iar pentru a abate atenţia că e vorba de o fiinţă umană care este ucisă, s-au lansat expresii ca: “produs al concepţiei”, “ţesut fetal”, masă de protoplasmă”, “unitate feto-placentară” şi altele. George Orwel a vorbit foarte bine despre distorsionarea limbajului prin folosirea de cuvinte care să exprime tocmai opusul realităţii, ducând la suprimarea conceptelor pe care le exprimă în conştiinţa poporului. Experienţa arată că legalizarea avortului produce un adevărat dezastru în rândul adolescentelor umilite, exploatate, înjosite, abandonate deja de la începutul vieţii lor de femeie. Având apoi în vedere urmările nefaste ale avortului pentru sănătatea şi viaţa femeii, nu se poate vorbi în nici un caz despre emanciparea ei prin legalizarea avortului. Din păcate, aceste urmări nu constituie obiectul vreunei propagande şi, pe cât e posibil, sunt ţinute secret: „S-a creat un fel de conspiraţie pentru a acoperi riscurile prin tăcere. Datorită reacţiilor emoţionale provocate de discuţiile asupra avortului legal, dovezile bine documentate provenind din ţări cu o mare experienţă în acest domeniu, din păcate au fost puţin luate în consideraţie de presă, atât de cea medicală, cât şi de cea specializată. Acest lucru nu poate fi justificat din punct de vedere medical, dacă urmările implică o daună pentru pacienţi. Pentru aceste motive publicăm un scurt rezumat al activităţilor desfăşurate de noi în această secţie de obstetrică şi ginecologie. Nu suntem mândri nici de numărul sarcinilor întrerupte, nici de complicaţiile descrise.” (J. A. Stallworthy, The Lancet, 4 decembrie 1971). Avortul a fost propagat aproape concomitent în multe ţări, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciună şi manipulare verbală. În prima fază, au fost intenţionat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii inviolabile şi a dreptului inalienabil la viaţă ale copilului nenăscut. Pe lângă site-ul care conţine şi cele cinci cărţi (care pot fi citite direct pe internet, fără a necesita descărcare în calculator) pe care le-am recomandat la începutul acestui comentariu, reamintesc şi următoarele site-uri, precum şi blogul meu. Puteţi intra pe blogul meu accesând linkul următor: www.cezar-iasi.blogspot.com/ Pe blog găsiţi bară video, înregistrări video cu miracole, videoclipuri, legături cu numeroase site-uri deosebit de interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi radio), cărţi foarte interesante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în propriul calculator), articole, site-uri, adrese şi numere de telefon ale unor asociaţii din Iaşi şi din alte localităţi care oferă servicii gratuite etc. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe. Reamintesc următoarele siteuri foarte interesante: Un site care cuprinde o colectie de inregistrari video si documentare deosebit de interesante, pentru apararea vietii: http://www.catholicdigitalstudio.com/prolifevideos.htm http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp De asemenea, un site foarte interesant cu intrebări şi răspunsuri despre avort: http://www.avort.ro/intrebari-si-raspunsuri.php Accesând linkul următor, găsiţi o carte ce poate fi citită direct pe internet, SCRISA DE UN MEDIC GINECOLOG ELVETIAN, despre mijloacele anticoncepţionale şi efectele lor secundare fatale despre care nu se vorbeşte din interese comerciale. Cartea este scrisă de Dr. med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH - 6370) în colaborare cu Otto Döpper. http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?anticonceptionale În documentarul intitulat „Strigătul mut”, realizat de doctorul Bernard Nathanson, se prezintă un avort filmat prin intermediul ecografului. În acest documentar se observă cum copilul nu vrea să moară, se agită, se fereşte de instrumentele pentru avort. Frecvenţa bătăilor inimii sale creşte foarte mult. Când constată că nu mai are unde să se ferească, deschide gura larg, ca într-un strigăt mut. Apoi este tăiat în bucăţi şi extras din uter bucată cu bucată. Spre sfârşitul documentarului se pot vedea femei care plâng amar deoarece regretă că au ucis copilul şi pe deasupra au rămas şi cu diferite sechele fizice şi emoţionale în urma avortului. Un tânăr medic, care a contribuit la realizarea filmării avortului la ecograf, a fost atât de mişcat de ceea ce a văzut pe ecran în timpul avortului, încât a ieşit pentru câteva clipe din sală, s-a reîntors apoi pentru a termina filmarea, dar niciodată nu a mai făcut vreun avort. La această filmare a asistat şi o feministă care la început era de acord cu avortul (deşi feministele au mai multe motive să fie împotriva avortului, aşa cum am arătat şi în paragraful 8 din articolul “Dreptul la viaţă” de pe blogul meu) dar a fost atât de mişcată de ceea ce a văzut, încât niciodată nu a mai fost de acord cu avortul. Multe femei care vizionează acest documentar spun că nu vor face avort niciodată, iar cele care au făcut avort şi vizionează documentarul spun că nu vor mai face nici un avort.

Cei care vorbesc despre legi impotriva avortului sunt complet inconstienti! Probabil nu au apucat vremea comunismului ca sa vada cate lucruri cumplite s-au intamplat din cauza unor intreruperi de sarcina facute cu mijloace improvizate, cati copii handicapati, cate mame care au ramas cu sechele fizice si psihice. Avortul este o realitate a lumii contemporane si el trebuie acceptat ca atare. Trebuie in primul rand sa se gaseasaca mijloace pentru ca avortul sa fie o ultima solutie si interzis in mod clar pentru lunile mari de sarcina. Numarul de avorturi va fi mereu ridicat daca nu exista o educatie sexuala solida, daca lumea nu este informata despre necesitatea mijloacelor contraceptive, in special prezervativul care pe langa o sarcina nedorita ajuta si importriva bolilor cu transmitere sexuala. Oricum trebuie sa plecam de la niste premize realiste pentru a putea gasi cu adevarat solutii.

Ioana, tu chiar nu realizezi ca un copil in pantecele tau NU ESTE ORGANISMUL TAU???? nu este un apendice, nu este o masea, nu este vreun organ de-al tau sau vreo bucata de carne operabila... E UN COPIL, E ALTA PERSOANA DECAT PERSOANA TA, CU VIATA LUI, CU ORGANISMUL LUI SEPARAT DE AL TAU, o fiinta umana , un om in miniatura, pe care tu doar il porti si il hranesti. si cand il avortezi nu-ti bati joc de el? abia atunci iti bati joc, il chinuiesti pana la moarte , il lasi sub chiureta ginecologului, il omori cu buna stiinta... cum te impaci cu asta?? cand vei muri, te vei regasi cu sufletul lui ... cum te va privi pe tine, mama lui si totodata ucigasa lui??? gandeste in perspectiva , priveste in vesnicie, nu te limita la nevoi imediate, josnice, care te-ar putea face sa renunti la proprii copii, prin crima avortului....

Regretam profund avortul facut fetitei de 11 ani, pe 4 iulie, la un spital din Londra. De asemenea, suntem profund ingrijorati de intentia autoritatilor romane de a relaxa legea avortului. Acest lucru nu va face decat sa inrautateasca situatia tinerelor, incurajand violurile si abuzurile asupra lor. In afara de aceasta, nu se poate rezolva un act violent (violul) printr-un alt act violent (avortul). Atasam mai jos raspunsul colegilor nostri de la SPUC (The Soicety for the Unborn Children) catre autoritatile romane. Larisa Iftime Asociatia Provita Media Str. Leonida no.27, Sector 2 Bucuresti, Romania Tel: +40/21/210.34.27 0040/726.679.460 020555 www.provita.ro provitamedia@gmail.com Dragi prieteni, În mass-media britanică, s-a afirmat că autorităţile române au de gând să schimbe legislaţia pentru a permite avortul în cazul fetiţei violate de unchiul său. Ca organizaţie consacarată protecţiei copiilor nenăscuţi şi femeilor de pericolul avortului, sugerăm autorităţilor române să nu schimbe legea, ci să facă tot ce le stă în putinţă pentru a proteja atât viaţa copilului nenăscut, cât şi sănătatea şi bunăstarea tinerei mame, rezistând presiunilor care se fac pentru schimbarea legislaţiei în acest sens. În sprijinul opiniei noastre facem trimitere la informaţiile de mai jos, care scot în evidenţă efectele mintale şi psihice ale avortului asupra femeilor, informaţii oferite de organizaţia British Victims of Abortion („Victimele avortului din Marea Britanie”), organizaţie a femeilor care doresc să informeze alte femei care intenţionează să facă avort: Adolescentele care au făcut un avort în ultimele 6 luni au o probabilitate de 6 ori mai mare de a încerca să se sinucidă, faţă de adolescentele care nu au făcut avort.[1] · Adolescentele care fac avort au o probabilitate de 4 ori mai mare de a se sinucide, faţă de femeile adulte care au avortat, iar istoricul avortului la o adolescentă este posibil să se asocieze cu gânduri de suicid.[2] · Adolescentele care avortează au o probabilitate mai mare de a avea probleme psihice[3] şi, de asemenea, au o probabilitate de aproape 3 ori mai mare de a fi internate într-un spital de boli mintale faţă de ceilelalte adolescente, în general.[4] · Aproximativ 40% din avorturile adolescentelor au loc fără implicarea părinţilor[5], parintii neavand nici un fel de informaţii despre cauzele adevărate ale problemelor lor fizice sau emoţionale ulterioare. · Adolescentele care au făcut deja un avort au o probabilitate de 5 ori mai mare de a cere ulterior ajutor pentru problemele psihologice şi emoţionale, în comparaţie cu adolescentele care-şi duc „sarcinile nedorite” până la capăt.[6] · Adolescentele care fac avort au o probabilitate de 3 ori mai mare de a se plânge de tulburări ulterioare ale somnului şi de 9 ori mai mare de a apela la marijuana.[7] · Studiile care compară avortul cu sarcinile duse la termen arată că rezultatele cele mai proaste sunt asociate cu avortul, chiar dacă sarcina este neplanificată.[8] De aceea, nu numai pentru sănătatea acestei fetiţe de 11 ani şi a copilului ei nenăscut, ci şi pentru vieţile mult mai multor copii nenăscuţi şi mame din România, implorăm autorităţile române să nu schimbe legea cu scopul ca fetiţei de 11 ani să i se facă avort. Cu stimă, John Smeaton, Director naţional al Societăţii pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi, Londra -------------------------------------------------------------------------- [1] B. Garfinkel, et al., „Stress, Depression and Suicide: A Study of Adolescents in Minnesota”, Responding to High Risk Youth (University of Minnesota: Minnesota, Extension Service, 1986). [2] M. Gissler, et al., „Suicides After Pregnancy in Finland: 1987-1994: register linkage study”, British Medical Journal, 313: 1431-1434, 1996; şi N. Campbell, et al., „Abortion in Adolescence”, Adolescence, 23:813-823, 1988. [3] W.Franz & D.Reardon, „Differential Impact of Abortion on adolescents and adults”, Adolescence, 27 (105), 172, 1992. [4] R. Somers, „Risk of Admission to Psychiatric Institutions Among Danish Women Who Experiences Induced Abortion: An Analysis Based on National Report Linkage” (Teză de doctorat, Los Angeles: Universitatea California, 1979, Dissertation Abstracts International, Public Health 2621-B, Order No.7926066). [5] „Teenage Pregnancy: Overall Trends and State-by-State Information”, Raport al Institutului „Alan Guttmacher”, Washington D.C., www.agi.org. [6] P.K. Coleman, „Resolution of Unwanted Pregnancy During Adolescence Through Abortion Versus Childbirth: Individual and Family Predictors and Pszchological Consequences”, Journal of Youth and Adolescence (2006). [7] Ibid. [8] Ibid.

Comunicat de presa - modificarea legii prvind avortul 25.06.2008 Colegiul Medicilor din Romania observa cu ingrijorare ca, in cazul unei fetite cu o sarcina de 20 saptamani, in loc sa se analizeze responsabilitatile reale se incearca culpabilizarea medicilor si chiar modificarea legii privind avortul. Dezbaterea publica in loc sa se axeze pe modul in care este organizata societatea romaneasca si modul in care institutiile statului si-au facut datoria este din de in ce mai mult orientata spre legitimitatea intreruperii sarcinii la o varsta inaintata a acesteia. In aceste conditii Colegiul Medicilor din Romania face urmatoarele precizari: 1.Avortul constituie de regula un act medical fara valente terapeutice deoarece sarcina nu este o boala ci o stare fiziologica. Numai in situatii exceptionale (sarcina pune in pericol iminent viata femeii si acest pericol nu poate fi indepartat decat prin intreruperea sarcinii) avortul capata si valente terapeutice. 2.Avortul indiferent de varsta sarcinii prezinta riscuri de moment si riscuri indepartate pentru sanatatea femeii. Aceste riscuri trebuie sa fie acceptate atit de femeie (consimtamantul informat) cat si de medicul care il practica. 3. Embrionul si fatul sunt fiinte vii cu drepturi. Trebuie sa existe intodeauna un echilibru intre drepturile mamei si ale fatului. Exista reglementari ale Consiliului Europei si ale Asociatiei Medicale Mondiale privind protectia drepturilor embrionului si ale fatului de care Romania trebuie sa tina cont. 4. Progresele realizate in domeniul medical fac ca, in acest moment, fatul cu o varsta de 20 saptamini sa aiba sansa de a supravietui in afara mediului intrauterin cu riscul unui handicap major. In aceste conditii chiar daca medicii ar fi acceptat sa intrerupa sarcina erau obligati sa utilizeze toate mijloacele pentru a salva viata fatului. Cu cat insa virsta fatului este mai mare, cu atat sansele de a nu se realiza un handicap major sunt mai mari. 5. Reglementarile romanesti in ceea ce priveste avortul sunt printre cele mai liberale din Europa. Liberalizarea excesiva a avorturilor va avea un impact negativ asupra sanatatii femeilor si asupra sanatatii populatiei influentand reproducerea si demografia. 6. A incerca sa se impuna medicilor obligativitatea de a efectua avorturi este o grava incalcare a libertatii de constiinta a unor cetateni si a autonomiei profesiei medicale. Mesajul profesiei medicale este de a apara viata sub orice forma si un medic nu poate fi obligat sa distruga un embrion sau un fat dupa principiul „mana care vindeca nu poate fi mana care ucide”. Colegiul Medicilor din Romania a aflat cu surprinderere ca va avea loc o intalnire a conducerii Ministerului Sanatatii si a altor institutii publice care are drept scop analiza atitudinii medicilor si chiar modificarea reglementarilor privind avortul prin intermediul unei Ordonante de Urgenta. Colegiul Medicilor din Romania spera ca la aceasta intalnire va fi analizat si modul in care institutiile statului si-au facut datoria in ceea ce priveste protectia victimei minore, confidentialitatea in conditiile in care in mass-media au aparut fotografii si date care permit identificarea acesteia si transformarea intr-un caz de senzatie. Colegiul Medicilor din Romania solicita autoritatilor ca o problema atat de importanta ca reglementarea avortului sa nu fie rezolvata sub presiunea unor emotii de moment ci a unor dezbateri largi la care sa participe societatea civila. prof. dr. Vasile Astarastoae presedintele Colegiului Medicilor din Romania

Eu sunt de parere ca astfel de comentarii sunt de prisos. Lumea merge intr-o directie si nici Cezar nici nimeni nu o vor putea schimba, pentru ca asa e destinul omenirii sa progreseze sa evolueze sa se schimbe norme sociale, etice, etc. Din pacate in ziua de astazi cine traieste in trecut este din start pierdut . Astea sunt legile naturii, schimbarea a aparut odata cu viata pe Pamant si nimeni nu se poate opune. Cred ca cei care incearca sa ii contrazica pe Mihaela sau Cezar isi pierd timpul si oricum ei au oponenti mult mai puternici decat cativa comentatori si anume insasi lumea si societatea in care traim.

Tu vorbesti voarte usor despre motivele care nu ar explica avortul, dar mai bine faci 11 copii si dupa mergi la cersit? Lumea se schimba si noi ar trebui sa devenim mai intelegatori nu mai habotnici. Daca tot esti asa de credincios si imi permiti sa schimb un pic tema dar nu inteleg de ce preotii crestini se chinuie sa plateasca atata pentru un loc la o biserica din Bucuresti si de ce cer niste sume exorbitante pentru ca stiu ca ai nevoie de ei ( ma refer de exemplu la o cununare religioasa si mi-au cerut 1000 RON pentru a oficia o slujba).

Va pierdeti in detalii. E vorba de un copil de 11 ani care daca nu facea avort isi pierdea si ultima sansa de a avea o copilarie. La 11 ani cu siguranta nu stie cum sa creasca un copil el fiind copil. Ganditiva psihic cum ar fi reactionat stiind ca are un copil nedorit ( violul nu genereaza niciodata un copil dorit), iar daca il mai si ceda unei alte familii era si mai rau ca incepea sa isi puna din ce in ce mai multe semne de intrebare si mai complexe pe care nici un adult nu ar putea sa le rezolve. Va ganditi doar la copilul care putea fi nascut dar la cel care era nascut de ce nu va ganditi la el si la ce repercusiunile ce pot aparea? Daca il nastea trebuia sa se rupa de tot doar ca sa faca pe plac unor teorii. Lasati fiecare om sa decida soarta pe care si-o doreste oricare ar fi ea si mai usor cu biblia ca unele probleme sunt mai delicate. Nu zic sa nu credem in Dumnezeu dar nici fanatici sa nu devenim. Daca tot s-au oferit atea persoane sa adopte copilul de ce nu adopta un copil oarecare, de ce acel copil doar ca sa oblige un alt copil sa faca o nastere? Decat sa cresti in sila si de nevoie un copil nu ar fi mai bine sa fie lasata acea copila sa ajunga la maturitate si atunci sa isi intemeieze o familie si sa aiba cati copii doreste?

@Mihaela: ti se intampla des sa te trezesti vorbind? Eu de-abia acum am accesat acest website, iar tu deja mi te adresezi de-acum o ora. Nu reusesti sa fii coerenta intr-o discutie, sa intelegi ceva din ceea ce ti se explica, deoarece pentru tine singura stiinta de pe lumea asta este religia crestin-ortodoxa. In postarile din zilele trecute, in nici un caz nu am afirmat ca eu personal sunt de acord cu avortul pana la 14 saptamani; am spus, ca exista la ora actuala -pilula de a doua zi, de a zecea zi si de a 30-a zi - care au in compozitia lor aceeasi hormoni estrogeni si progestativi ca si pilulele anticonceptionale, dar in concentratie mai mare, ceea ce permite expulzarea celulei ou, zigotului, morulei, blastulei, respectiv a formei de viata care pana la aceasta varsta intrauterina -nu se poate numi organism viu, deoarece inca nu exista un SNC si un SNV si un sistem cardiovascular complex, care sa permita o fiziologie independenta. Nu te mai angaja in astfel de discutii, pentru care nu ai minimele cunostinte. Am inteles! Tu nu spui decat ce scrie in Biblie, dar cu o floare nu se face primavara; este nevoie de mai multe carti, pentru a-ti spune o parere pertinenta si realista. Sunt de acord cu faptul ca la 22 de saptamani, avortul este o crima, dar inceteaza sa spui acelasi lucru despre celula ou; cand ti se descuameaza pilea (de mii de celule) cate crime faci?

Raspuns pentru o intrebare: Iţi redau argumente şi dovezi atât biologice, cât şi religioase, pentru că omul este un întreg trup şi suflet, o unitate bidimensională, format din ambele dimensiuni: trupească şi sufletească. Copilul este fiinţă umană din momentul concepţiei – argumente şi dovezi biologice şi religioase : Întrebarea „când începe viaţa umană?” aparţine ştiinţei trecutului. Dacă punem astăzi această întrebare celei mai avansate ştiinţe biologice (genetica), unul dintre reprezentanţii ei cei mai de seamă, geneticianul francez Jérôme Lejeune , ne răspunde prin afirmaţia pe care a făcut-o: “Omul este om din momentul concepţiei. Fiinţa omenească este de atunci desăvârşită şi unică.” Afirmaţia sa este confirmată de cercetări făcute în Anglia, Franţa şi S.U.A., care au fost acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională. Deci, în zilele noastre, s-a dovedit în mod clar că un copil este fiinţă umană din momentul concepţiei, adică din momentul fecundaţiei. Recentele progrese ale ştiinţelor biologice dovedesc clar că noua fiinţă, chiar de la concepţie, posedă un cod genetic uman şi propriu, diferit de codul genetic al mamei şi de cel al tatălui, deci chiar de la concepţie este fiinţă umană unică. Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane şi conţine: sexul copilului, culoarea părului şi a ochilor, înălţimea, nuanţa tenului, forma feţei, forma nasului, chiar şi firele de păr. Toate trăsăturile corpului omenesc sunt concentrate în codul genetic. În momentul în care gametul masculin (spermatozoidul) pătrunde în gametul feminin (ovulul), se formează zigotul, care poartă în el noul cod genetic, un nou program conform căruia se va dezvolta, înscris în cei 46 de cromozomi (cantitatea normală de ADN) . Savantul Robert Edwards a definit ovulul fecundat (zigotul): “o fiinţă umană microscopică în stadiul cel mai precoce de dezvoltare.” Zigotul, noua fiinţă umană minusculă, va trece în continuare prin stadii de dezvoltare care vor primi diferite nume: embrion, făt. Însă nu există vreo discontinuitate, vreun salt calitativ sau vreo modificare revoluţionară de la un stadiu de dezvoltare la altul. Profesori universitari şi medici de la Facultatea de Medicină din Tesalonic precizau în 1986 că „omul există ca om din clipa concepţiei.” Medicul ginecolog grec G. Papaevanghelu afirmă că „omul există din momentul concepţiei şi viaţa nu începe abia după formarea deplină a tuturor organelor (luna a doua - a treia), cum se credea mai înainte.” Societatea Medicală Panelenă, la congresul medical din 1985 a susţinut, conform datelor actuale ale medicinii, că „începerea vieţii omului coincide cu momentul fecundaţiei”. Aceeaşi poziţie a avut-o şi Asociaţia Medicilor din Atena, într-un memoriu trimis Guvernului. Geneticianul Robert Debré spune: „Viaţa umană începe cu celula fecundată. Nu există nici o etapă în care să ai dreptul să o opreşti.” Faptul că un copil este fiinţă umană din momentul concepţiei a fost dovedit recent de ştiinţă, dar religia a afirmat întotdeauna acest lucru. În afară de codul genetic, copilul are şi spirit creat de Dumnezeu în clipa concepţiei, în ovulul fecundat, dar despre aceasta mai pe larg când vom arăta argumentele religioase. Marele fiziolog Nicolae Paulescu scria că „zămislirea se face în momentul întâlnirii celor două celule sexuale, a căror unire formează ovulul fecundat. În acel moment, Dumnezeu trimite (creează în ovulul fecundat – n.n.) sufletul.” (Nicolae Paulescu, „Fiziologie Filosofică” – „Noţiunile «suflet» şi «Dumnezeu» în Fiziologie”). Concepţia nedorită a unui copil nu dă dreptul cuiva să recurgă la avort (şi nici un alt motiv nu dă dreptul cuiva să recurgă la avort, după cum veţi vedea în cadrul materialului). Nici un om nu vine la existenţă din întâmplare, ci din voinţa lui Dumnezeu şi El îi va ajuta pe părinţi să le asigure copiilor cele necesare vieţii. Deci părinţii nu trebuie să se teamă dacă s-a conceput un copil nedorit (sau mai mulţi copii nedoriţi). Apoi, faptul de a fi un copil dorit sau nedorit este foarte relativ: un copil nedorit la început, poate deveni acceptat, apoi dorit şi iubit, iar un copil dorit la început, poate deveni nedorit datorită comportamentului său negativ de mai târziu. Dacă cineva crede că nu are iubire pentru un nou copil, va putea dobândi această iubire cu timpul. Medicii ginecologi sunt de acord asupra faptului că un număr foarte mare de sarcini nu sunt programate şi deci, în primul moment, nu sunt voite. Cu toate aceastea, mama depăşeşte şocul iniţial, acceptă copilul care creşte în ea şi apoi aşteaptă cu nerăbdare naşterea lui. Cel mult după câteva luni de la concepţie, mama aproape întotdeauna trece de la împotrivire la acceptare şi de la acceptare la iubire. Sub aspect ştiinţific, faptul că avortul este uciderea unei fiinţe umane e un lucru atât de evident, încât ilustrul biolog Botella Llusia afirmă: “Pentru un biolog este imposibil să fie de acord cu avortul, la fel ca şi pentru un teolog.” Copilul care se dezvoltă în uter, indiferent de stadiul în care se află (ovul fecundat, embrion sau făt), nu este proprietatea mamei, nici a tatălui, nici a unui alt om, nici a societăţii, nici a statului. Nici mama, nici tatăl, nici un alt om, nici societatea, nici statul nu au dreptul să dispună de viaţa acestei fiinţe umane, deci nu au nici un drept să hotărască faptul că nu va trăi. Nici un om nu poate fi proprietatea altui om, chiar dacă acel om este copilul său. Avortul nu poate fi considerat un drept al femeii, după cum nu poate fi un drept al nimănui să ucidă un adult. Uciderea legalizată a unui om rămâne uciderea unui om. Legea care permite avortul este nedreaptă. Nu trebuie să uităm însă că există ţări democratice, cum ar fi Irlanda, Polonia şi altele, unde avortul este interzis prin lege. Dreptul la viaţă este dreptul suprem şi fundamental al omului, fără de care nu e posibil nici un alt drept. Avortul este contrar lui Dumnezeu, contrar moralei, contrar drepturilor omului şi datelor ştiinţei. Copilul are dreptul sacru de a fi protejat, pentru că este persoană umană din momentul concepţiei şi, în plus, el singur nu se poate apăra. Uciderile adulţior şi tâlhăriile se săvârşesc întotdeauna în condiţii proaste pentru victimele lor, dar nimeni nu se gândeşte să le legalizeze pentru a putea fi săvârşite sub control medical. Unii s-au obişnuit să perceapă în mod greşit mama şi copilul ca fiind aceeaşi entitate. Trebuie, însă, să înţeleagă că acestea sunt două persoane diferite, chiar din clipa concepţiei copilului, pornind de la argumentele oferite de geneticieni, care arată că mama şi copilul posedă coduri genetice umane diferite, de la argumentele oferite de medicii embriologi, care arată că cei doi au fluxuri de sânge diferite şi de la argumentele oferite de teologi, care arată că cei doi au spirite diferite. În 1967 s-a ţinut la Whashington prestigioasa Conferinţă Internaţională asupra Avortului, la care a participat o comisie formată din cei mai renumiţi biochimişti, obstetricieni, ginecologi şi geneticieni din lume. Concluzia acestei comisii a fost că omul este om în orice moment din dezvoltarea sa, începând de la concepţie: „Membrii acestei comisii nu au putut descoperi un moment situat între întâlnirea spermatozoidului cu ovulul şi naşterea copilului, în care să se poată afirma că ceea ce s-a conceput nu ar avea viaţă umană. Schimbările care intervin în momentul nidaţiei , în momentul când embrionul are şase săptămâni, în momentul când fătul are şase luni şi când noul-născut are o săptămână sau când ajunge la vârsta adultă, nu sunt decât diferite faze ale unui singur proces de dezvoltare şi maturizare al unei fiinţe umane”. Aşadar, fiinţa concepută în pântecele matern e o fiinţă umană complet nouă, diferită, unică, având drepturi egale cu ale fiecăruia dintre noi. Naşterea înseamnă părăsirea uterului matern, tăierea cordonului ombilical, existenţa noului-născut în afara organismului mamei şi separat de el. Dar nu există vreun un salt calitativ între copilul din uter şi copilul de după naştere. Singura schimbare - dar care nu este un salt calitativ - se referă la metoda de alimentare cu hrană şi oxigen: înainte de naştere, hrana şi oxigenul erau preluate de la mamă prin cordonul ombilical; după naştere, oxigenul este luat din atmosferă prin plămâni şi hrana prin stomac, dacă noul-născut este destul de matur pentru a fi hrănit în acest fel. Dacă este prematur, hrana continuă să-i fie administrată prin sisteme artificiale, într-o formă asemănătoare cu cea pe care i-o acorda cordonul ombilical. După cum am văzut mai sus, ovulul fecundat este aceeaşi persoană umană ca şi un copil după naştere sau ca şi un om matur. Omul adult de astăzi este acelaşi cu cel din momentul concepţiei şi are acelaşi cod genetic ca şi în acel moment. De la concepţie până la moarte, codul genetic rămâne acelaşi (nu este supus variaţiilor). Fiinţa umană rămâne fiinţă umană, indiferent de dimensiunile pe care le are şi indiferent de mediul în care trăieşte. Omul nu are nevoie de timp ca să devină om, ci are nevoie de timp ca să se dezvolte ceea ce este deja din momentul concepţiei. Copilul din uter e om la fel ca şi copilul născut, pe care părinţii îl mângâie şi sunt în stare să-l apere chiar şi cu preţul vieţii. În acest sens, iată o povestire reală, relatată de Arhimandritul grec Epifanie Teodoropulos, în care se arată cum un medic a făcut pe cineva să înţeleagă că a avorta un copil este acelaşi lucru cu a ucide un copil deja născut : „Un oarecare ucenic de-al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar şi neobişnuit pentru un laic, ca de pildă Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevărat). Cu câteva săptămâni mai înainte, fiind de faţă şi părinţii lui şi alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întâmplat să se numească astfel. Tatăl lui, ţăran simplu şi cu puţină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate. Transcriu aproape cuvânt cu cuvânt povestirea sa, fără nici un comentariu: «Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de ani, începuse ca obiceiul avorturilor să se transmită şi la sate. Deoarece mai aveam şi alţi trei copii, ne-am gândit să nu-l mai ţinem pe acesta. Am mers în oraş şi am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce vroiam. El ne-a ascultat si după aceea mi-a spus: "- Dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ţi se par mulţi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorâm pe acesta o băgăm în primejdie şi pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omorâm mai degrabă pe unul din cei trei copii pe care îi ai şi să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot numai trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie". Când am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce vroiam să fac. - Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îţi multumesc. Vom ţine copilul. - Şi-l voi boteza eu, a răspuns medicul. Ne-am dat mâinile, şi când s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care îl chema Amfilohie. După asta, cum să ne mai gândim la avort?! Astfel au venit pe lume încă alţi doi copii după Amfilohie. Si, fireşte, nu ne-a părut rău niciodată. Toţi copiii noştri au ajuns foarte bine, toţi s-au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut şi au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat şi pe noi să devenim creştini buni...»“ Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, „Presa Ortodoxă“, 28.05.1986, Grecia Mama poate intra în „dialog” cu copilul încă din timpul sarcinii, prin manifestări de iubire. „Ea poate astfel afla că fătul răspunde gesturilor ei de dragoste. Poate mişca uterul în care se află fătul la dreapta sau la stânga, punând mâna dreaptă pe partea dreaptă a abdomenului şi cea stângă pe partea stângă, imprimând mişcări într-o parte şi în alta. Concomitent, ea îşi poate imagina că aceste gesturi de alintare vor face ca pruncul să crească în putere şi bunătate. Ca răspuns, pruncul se aşează cu spatele sub mâinile iubitoare. Dacă mama îşi deplasează concentrarea iubirii ei pe mâna stângă, şi pruncul va face aceeaşi mişcare spre a se aşeza sub mâna stângă. Repetând zilnic şi la aceeaşi oră aceleaşi exerciţii, copilul va lovi, dacă, la ora respectivă, baia de iubire nu apare. Deci copilul poate fi afectat nu numai de violenţa tentativelor de avort, ci şi prin simpla absenţă a manifestărilor de iubire.” („A Way of Life”, The Society for the Protection of Unborn Children). Este un lucru dovedit că fătul simte nu numai iubirea mamei dar şi iubirea tatălui. Când tatăl este alături şi dacă vorbeşte, fătul se deplasează uşor spre el, adică spre această voce pe care o aude şi care îi devine încetul cu încetul familiară, cu multe luni înainte de a se naşte. Omul este pe deplin individualizat încă din momentul concepţiei şi are nevoie de ocrotire şi iubire pentru a se putea dezvolta. În plus, naşterea de copii măreşte iubirea dintre cei doi soţi. Embrionul are o stare de anxietate din momentul în care femeia se gândeşte să facă avort. „Femeia care se duce să facă un avort are un stres. La rândul lui, embrionul, aflat în legătură cu mama, are o stare de anxietate. Cred că embrionul percepe schimbarea chiar în momentul în care femeia îşi pune problema avortului. În timpul avortului, embrionul are exact suferinţa pe care o are orice organism din care se taie sau care este zdrobit.” (Mihaela Mihăilescu, „La avorturi, România e pe primul loc în Europa” în „Adevărul”, Bucureşti, 6 iunie 1996) Geneticianul Jérôme Lejeune, de care am amintit la început, mai afirmă: „Fecundaţia determină o nouă constituţie personală, absolut tipică a acestei noi fiinţe umane, o constituţie unică ce nu s-a întâlnit în trecut şi nu se va repeta în viitor. E vorba de o noutate absolută.” Cu alte cuvinte, orice om este unic, chiar şi gemenii univitelini (monozigoţi) care, deşi provin din acelaşi ovul fecundat, totuşi au coduri genetice diferite. Cantitatea de informaţii pe care le conţine ovulul fecundat, ce nu poate fi văzut decât la microscop, e atât de mare, încât nu poate intra în memoria nici unui computer făcut de mâna omului, nici în cel utilizat de NASA pentru programele zborurilor spaţiale. Mamele care primesc şi apără viaţa strălucesc ca nişte exemple pentru oricine. Orice femeie trebuie să urmeze exemplele bune ale acestor mame, iar nu exemplele rele ale femeilor care-şi ucid copiii. În ce priveşte avortul spontan, în general de el nu este vinovată femeia şi nimeni altcineva, pentru că se produce fără intenţie. Dacă unii copii mor la vârste fragede, prin avort spontan sau se nasc morţi, aceasta poate fi uneori din vina părinţilor, dar poate fi şi o încercare pentru părinţi. Însă nu trebuie să-i reproşăm lui Dumnezeu aceasta, pentru că El e stăpânul vieţii şi numai El are dreptul să hotărască durata vieţii unui om, respectiv a unui copil. Dreptul Iov din Vechiul Testament a fost încercat mai întâi cu pierderea averii, apoi cu pierderea copiilor şi cu pierderea sănătăţii, dar el nu-l blestema pe Dumnezeu, ci dimpotrivă, îl binecuvânta, spunând: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov, 1.21) Şi pentru că a rămas un om drept în ciuda atâtor încercări, Dumnezeu l-a răsplătit, dându-i de două ori mai mult decât tot ce avusese înainte. Pentru femeile care au făcut deja avort şi se confruntă cu diferite consecinţe emoţionale negative (pe lângă cele fizice), există şi consilierea post-avort (după avort) care se poate face la Asociaţiile „Primul Pas” şi „Solidaritate şi Speranţă” în Iaşi (adresele asociaţiilor sunt în cadrul materialului) sau la alte asociaţii pentru viaţă în alte oraşe. Iată, în mod imaginar bineînţeles, câteva cuvinte ca şi cum ar fi spuse de un copil nenăscut, extrase dintr-un material intitulat „Jurnalul unui copil care nu s-a născut”: „5 octombrie: Astăzi a început viaţa mea. Mămica şi tăticul nu ştiu încă aceasta. Sunt mai mică decât o gămălie de ac, cu toate acestea sunt o persoană. Un alt lucru s-a stabilit: voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. 19 octombrie: Apare primul meu sânge, primele mele vene. 25 octombrie: Azi a început să-mi bată inima. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii. 2 noiembrie: Cresc câte puţin în fiecare zi. Mi se formează mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept un timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata. 12 noiembrie: La mâini mi se formează degeţelele. Cu ele voi putea mângâia părul mamei. 20 noiembrie: Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici în pântecele ei. Ce fericită trebuie să fie! 13 decembrie: Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este întuneric. Când mami mă va scoate în lume, în jur vor fi pretutindeni soare şi flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami. Cum arăţi, mami? 28 decembrie: Astăzi mama mea m-a ucis.” Câteva versuri impresionante, scrise de un preot: În “sanctuarul“ lor umbros / Se-ascund de ucigaşa armă E dureros că sunt urâţi / De însăşi propria lor mamă. Suspină Cerul pentru ei / Şi sfinţii protestează-n cor, N-avem urechi că suntem surzi / Să le venim în ajutor. (Preot Petru Bagăcian) Din cele expuse până acum, se observă clar adevărul ştiinţific că un copil este fiinţă umană din momentul concepţiei. În continuare vom vedea şi adevărul religios care afirmă acest lucru. În afară de dovezile biologiei, învăţătura creştină afirmă, pe baza revelaţiei din Biblie, că Dumnezeu creează spiritul în materie în momentul concepţiei. Deci, pe lângă codul genetic, înscris în cromozomi, care determină caracteristicile trupeşti şi care, aşa cum am văzut, există din clipa concepţiei, copilul are şi spirit tot din acea clipă. Faptul că Dumnezeu creează în clipa concepţiei spiritul copilului este susţinut şi de alte religii (iudaică, islamică, etc.). Prin urmare, şi sub aspect religios copilul este fiinţă umană din momentul concepţiei. În budism, Codul lui Manu şi Zendavesta consideră uciderea copiilor în pântecele matern păcat la fel de grav ca şi uciderea părinţilor. Spiritul este imaterial, deci invizibil, dar este după chipul lui Dumnezeu. Chiar din clipa concepţiei omul are chipul lui Dumnezeu atât în spirit cât şi în trup; chipul trupesc, primit prin cromozomi, chiar dacă apare (se dezvoltă) la câteva săptămâni de la concepţie, este conţinut în codul genetic din zigot chiar din clipa concepţiei, în formă incipientă. Trupul omului este părtaş la demnitatea de chip al lui Dumnezeu. Este vorba de chipul lui Dumnezeu la modul general, nu de particularităţile de rasă, care au apărut în timp tot din voinţa lui Dumnezeu; însă este revelat în Biblie (Dt. 32,8 şi Fap. 17,26) - dar şi sub aspect ştiinţific s-a demonstrat - că toate rasele provin din aceeaşi pereche de strămoşi comuni. Omul formează o unitate bidimensională. E o persoană atât în spirit cât şi în trup. Viaţa vine de la Dumnezeu şi trebuie primită ca un dar al Său şi ca o binecuvântare. Dumnezeu spune în una dintre cele zece porunci: „Să nu ucizi !” (Exod 20,13). Fiind uciderea unui om, avortul este păcat foarte mare. Despre legătura personală a omului cu Creatorul său vorbesc mai multe texte biblice, printre care Psalmul 138: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Doamne, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură atât de minunată. Minunate sunt lucrările tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip minunat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip (în textul ebraic – un copil imediat după concepţie, fără chip trupesc dezvoltat - n. n.) ochii Tăi mă vedeau.“ (Ps. 138, 13-16). Oamenii sunt doar colaboratori ai lui Dumnezeu în transmiterea vieţii, iar nu proprietari ai vieţii. În Sfânta Evanghelie stă scris : „Iar Isus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, şi le-a zis : « Oricine va primi pruncul acesta (unul ca acesta – n. n.), în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare »“ (Luca 9, 47-48). Şi tot Domnul Isus Cristos a mai spus : „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici“ (Matei 18,10). Avortul este o situare de partea diavolului, contra lui Dumnezeu. Diavolul, neputându-l atinge pe Dumnezeu, îl atacă pe cel ce poartă chipul lui Dumnezeu, pe om, respectiv pe copil. În „Didahea”, o scriere a Bisericii din jurul anului 100 d. Ch., stă scris: „Să nu ucizi copilul prin avort şi să nu dai pieirii pe noul-născut!” Învăţătura creştină, bazată pe revelaţia lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură (Biblia), a proclamat întotdeauna că viaţa umană trebuie protejată începând de la concepţie, în toate fazele ei de dezvoltare, şi a criticat în mod foarte categoric avortul în nenumărate documente oficiale şi concilii. Autorul legii morale este însuşi Dumnezeu. Biserica nu este autoarea legii morale, ci depozitara ei. Pe baza revelaţiei lui Dumnezeu, toate Bisericile creştine, într-un glas, arată că avortul este uciderea unui om. E bine de amintit în acest context că Papa Ioan Paul al II-lea, într-un discurs din 17 septembrie 1983, spunea: „Nici un om nu vine la existenţă din întâmplare, ci din voinţa lui Dumnezeu.”; iar în ziua de 8 septembrie 1985 a lansat acest apel: „Salvaţi omul care încă nu s-a născut, ameninţat de omul care s-a născut!” Avortul este uciderea unui copil fără apărare. În enciclica „Evangelium vitae” („Evanghelia vieţii”), acelaşi papă scrie: „A apăra şi a promova, a venera şi a iubi viaţa e o misiune pe care Dumnezeu o încredinţează fiecărui om”. În 1951, Papa Pius al XII-lea amintea următorul adevăr: „Copilul în pântecele mamei are dreptul la viaţă, drept primit direct de la Dumnezeu, nu de la părinţi, nici de la vreo societate sau autoritate omenească.” Într-un document al Bisericii Catolice, „Gaudium et spes” („Bucurie şi speranţă”), citim: „Viaţa omului şi îndatorirea de a o transmite nu sunt limitate la lumea aceasta şi nici nu pot fi măsurate şi înţelese numai în cadrul ei.” Avortul ucide fiinţa în care Dumnezeu şi-a pus chipul Său; / intră în drepturile lui Dumnezeu, care este singurul stăpân asupra vieţii omului; / răpeşte dreptul firesc al omului la viaţă; / încalcă porunca iubirii; / încalcă o datorie foarte importantă faţă de societate. Deci avortul este păcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva firii omului şi împotriva societăţii.