EXCLUSIV Povestea Occupy România. Tinerii care au ocupat Piaţa Universităţii după 20 de ani

S-a întâmplat la 10 decembrie, de ziua internaţională a drepturilor omului. Tinerii strânşi în jurul mişcării Occupy România veniseră să vorbească de o lume la care visează ei şi câteva milioane de oameni ai planetei. Au ales un loc simbol pentru libertatea şi democraţia românească: Piaţa Universităţii.

Protestul oprit dur, cu un zel suspect, de jandarmi a fost subiectul zilei de 10 decembrie. Televiziunile de ştiri au deschis jurnale cu asta, blogurile au comentat îndelung, Facebook-ul a devenit un oracol al evenimentelor care se petrecuseră în Piaţa Universităţii, la doi paşi de monumentul lui Cristian Paţurcă, simbolul manifestaţiilor din Piaţa Universităţii din 1990.

La patru zile după eveniment, REALITATEA.NET explică enigmele acestui protest. Am vorbit cu doi dintre tinerii care au participat la protest, George Epurescu (cercetător în fizică de profesie) şi Alexandru Alexe. Cine este Occupy şi ce vrea? De ce protestul lor a fost atât de rapid înnăbuşit? Ce va urma? Sunt doar câteva întrebări de la care am încercat să obţinem răspuns.

Cine e Occupy

Mişcarea nu s-a numit mereu aşa. Denumirea este chiar recentă, din septembrie 2011. Însă scopul a fost acelaşi: de a ocupa. Primul şi cel mai bun exemplu este unul din Argentina anului 2001. Atunci, statul sud-american a trecut printr-o criză extrem de grea. Proprietarii de fabrici, de uzine, de firme şi-au luat banii şi s-au mutat în alte ţări. Rămaşi într-o ţară părăsită, oamenii erau nevoiţi să acţioneze.

"Şi s-a întâmplat o minune. Oamenii au venit cu iniţiativa: intrăm aici, ocupăm fabrica şi o administrăm noi. Toată Argentina rămăsese fără producţie, iar oamenii aveau nevoie de produsele de zi cu zi", explică George Epurescu minunea pe care ar vrea să o vadă cândva în ţara sa. A existat chiar şi un slogan grăitor: "Ocupar - Resistir- Producir".

Însă adevăratele origini ale Occupy trebuie căutate în Spania. În statul cu cele mai puternice organizaţii de tineret din Europa a luat naştere o mişcare la care aveau să se ralieze sute de mii de oameni: Indignados (Indignaţii, Ofensaţii - în traducere). Şi ei au avut un model: revoluţionarii din Egipt, care au ocupat Piaţa Tahrir. "Am locuit doi ani şi jumătate în Spania. Şi am rămas uimit de spiritul civic al tinerilor spanioli. Luptau pentru drepturile lor, pentru că acolo tinerii, studenţii nu aveau facilităţi cum se întâmplă în alte ţări".

Deranjaţi de modul în care sunt conduşi, de modul în care statul îi tratează, indignaţii au ieşit în stradă. Şi au ocupat pieţele. Şase luni, mii de oameni nu s-au mişcat din piaţa Puerta del Sol, din inima Madridului. Strânşi acolo, tineri şi nu numai căutau soluţii. "În general, ai un protest care durează o zi, seara oamenii pleacă acasă. Pleacă cu idei, apoi ele se pierd ori sunt influenţate. Aşa, ei dezbat non-stop asupra soluţiilor şi, când ating consensul, ştiu exact ce au de făcut". Au fost chiar zile în care sute de mii de indignaţi au ocupat piaţa.

Din Spania în Statele Unite

Peste Ocean, în Statele Unite, ecourile mişcării ajungeau puternic, mai ales prin internet. O revistă de publicitate, Adbusters, a simţit momentul prielnic şi şi-a produs să replice "Indignados" în Statele Unite. "Problema lor este că, în loc să adapteze, au încercat să copieze", spune Alexandru Alexe, care a asistat la dezbaterile din America la care erau invitaţi şi membri Indignados. "Stăteai 30 de minute şi te uitai la ei, cât de bine vorbeau, cât de uşor reuşeau să te facă să-i urmăreşti", recunoaşte el.

Mişcarea americană a prins însă contur odată cu identificarea unei surse a răului. Iar sursa a fost Wall Street. Nu întâmplător a fost ales şi cuvântul Occupy. Este un cuvânt special, un cuvânt care există, în forme foarte asemănătoare, în limbile de mare circulaţie internaţională. În franceză e "occuper", în italiană - occupare, în spaniolă e "ocupar", în portugheză - de asemenea.

"Occupy Wall Street" a fost una dintre cele mai mari mişcări recente din Statele Unite. Începând cu 17 septembrie 2011, tinerii au protestat împotriva influenţei pe care instituţiile financiare şi corporaţiile le au asupra guvernului american. Lumea le-a preluat încet-încet exemplul, iar Occupy s-a întors şi acolo de unde s-a inspirat: în Europa. Dar nu numai. Mişcări exemplare au avut loc la Tokyo, unde protestatarii au fost în cele de urmă ascultaţi de autorităţile din regiunile lor.

În Europa, Occupy a fost puternică în Vest, dar ramificaţiile sale au ajuns şi spre est. Şi aici ajungem şi la povestea din România.

Oamenii din spatele măştilor

"Occupy nu este o asociaţie, un ONG, o organizaţie. Este o platformă de exprimare liberă. [...] Pentru că libertatea de exprimare este un mare drept al omului", spune Epurescu. În Occupy România, se regăsesc membri din diverse ONG-uri, asociaţii, organizaţii. Epurescu are o asociaţiei al cărei nume vorbeşte de la sine - "România fără ei", mulţi sunt din "Salvaţi Roşia Montană", alţii din Mişcarea pentru Fraternitate. Cum se întâmplă şi afară, Occupy România beneficiază de sprijinul Anonymous, celebrul grup internaţional de hackeri care susţinere manifestări de nesupunere civilă cum este şi Occupy.

Aşa se explică şi măştile pe care unii dintre protestatarii de la Occupy România le-au purtat. Sunt măşti cu chipul lui Guy Fawkes, britanic rămas în istorie pentru că a încercat, în 1605, asasinarea regelui James I, într-un eveniment rămas în istorie drept "complotul prafului de puşcă". Măştile sunt un simbol Anonymous.

Ce s-a întâmplat la 10 decembrie în Bucureşti

Înainte de protest, organizatorii - printre care Epurescu şi Alexe - au încercat să notifice primăria în legătură cu acţiunea lor în Piaţa Universităţii. În Piaţă mai fuseseră, în fiecare săptămână organizau, sâmbătă de la ora 13, mici adunări la care luau parte membri Occupy România. "La comisia de autorizare de la primărie erau 12 oameni. Şi au luat foc când au aflat unde vrem să facem. Ne-au zis dacă nu vrem să facem la nu ştiu ce monument din Colentina!", spune Epurescu.

Însă, ar fi fost o prostie din partea lor să accepte târgul, spun cei doi. Deşi simţul civic şi curajul românilor este la un nivel extrem de scăzut, "numai auzul cuvintelor Piaţa Universităţii stârneşte un fior. Oamenii îl asociază cu libertatea, se dezvoltă speranţa în sufletul lor", explică Epurescu.

Aşa că protestul a avut loc în Piaţă. Jandarmii veniseră cu opt dube şi alcătuiau un dispozitiv capabil să anihileze 5-600 de oameni. La primul protest au fost vreo 10-15 oameni, adunaţi în jurul monumentului lui Cristian Paţurcă. Jandarmii sosiseră la faţa locului înaintea protestatarilor, ştiind de protest fie din "chemările" de pe Facebook, fie din notificarea de la Primărie, unde, desigur, fusese trecută data.

În ziua protestului, TVR anunţa, la ştiri, că oamenii nu s-au legitimat. Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei a anunţat acelaşi lucru. Însă Epurescu spune altceva şi e susţinut de o serie de imagini: "Eu aveam buletinul mărit şi imprimat pe o foaie A4". Fără prea multe avertismente, jandarmii au băgat oamenii în dubă. "Unul - povesteşte Epurescu - a fugit pe sub camionul Jandarmeriei. Când unul a scăpat din mâinile unui jandarm şi ei fugeau după el, şi alţii au reuşit să fugă".

Însă nu toţi au fugit. Un neamţ şi o fată din Slovenia - studenţi veniţi la Bucureşti cu programe gen Erasmus - au ajuns şi ei în dube. "Jandarmii s-au speriat. Şi-au pus mâinile în cap când au aflat că e neamţ. Iar fata din Slovenia nu prea vorbea engleză. Le trebuia traducător autorizat, telefoane la ambasadă. Le-a dat drumul", îşi aminteşte Epurescu.

"Eliberaţii" s-au întors în Piaţă

Duşi la secţia 1 de Poliţie, nu prea departe de Piaţa Universităţii, tinerii şi-au luat amenzi (Epurescu şi Alexe au primit fiecare 1.000 de lei amendă) pentru organizare şi participare la manifestaţie neautorizată. Ciudat este că, în legea 61/1991 - consultată de REALITATEA.NET, nu scrie că un protest la care participă cetăţeni neînarmaţi trebuie autorizat de Primărie.

Cum secţia era aproape, tinerii s-au întors odată ce au fost eliberaţi de jandarmi. Între timp, grupul devenise mai numeros. Din secţia de poliţie, tinerii postau pe pagina de Facebook Occupy România ce se întâmplă. Cei care se aflau în apropiere, plus oameni contrariaţi de desfăşurarea de forţă de la primul protest s-au alăturat protestului, rezultând un grup de vreo 50-60 de persoane.

Însă acum totul a durat chiar mai puţin. "Ne-au luat pe sus, de data asta ne-a dus la secţia 5". Secţia e undeva în Bucureştii Noi, departe de kilometrul zero al României. După al doilea protest, Alexe a mai primit o amendă. Tot de 1.000 de lei. Spune deschis că nu va plăti niciuna.

Rezultatul

Pagina de Facebook a câştigat enorm în popularitate în urma protestului. Epurescu, cercetător la Institutul de Fizică de la Măgurele, spune că ceea ce s-a întâmplat pe 10 septembrie se numeşte "eliberarea Pieţei Universităţii". Urmează, pentru el şi tinerii cu idelurile Occupy, păstrarea trofeului obţinut.

"Va fi un nou protest, de această dată de 21 decembrie", spune el. Crede că ceea ce s-a întâmplat în Spania cu Indignados şi în State, Marea Britanie şi alte state ale lumii cu Occupy se poate şi în România.

"Mişcarea s-a născut din protestul unanim faţă de acest sistem corupt şi disfuncţional care ne conduce vieţile. Dacă stăm şi ne uităm în profunzime, e o problemă pe care o avem cei mai mulţi dintre noi. Iar Guvernul e pus acolo să ne servească, nu să ne subjuge", spune Alexe. Însă, subliniază cei doi, ţinta Occupy nu este neapărat Guvernul, ci găsirea de soluţii alternative. Oferă exemplul corupţiei.

"Nu trebuie să te iei la trântă cu toată corupţia din România. Este o întreagă reţea, în educaţie, turism, transporturi, peste tot. Nu poţi lupta cu toată, dar poţi să vezi ce o face să ticăie. Sunt oameni, structuri care ţin reţeaua în picioare", spune Alexe. "În Occupy, nu există lideri. Toţi sunt egali. Dar fiecare e specializat pe ceva. Şi e normal ca unul specialist în domeniu să propună o soluţie potrivită. Dar eu, fără să fiu specialist, o pot aproba sau combate. [...] Occupy nu poate funcţiona fără consens. Chiar dacă e greu de atins. Se stă, se discută până se atinge consensul".

Idealuri şi critici

Occupy se defineşte ca o mişcare iniţiată de oameni, din dorinţa de a trăi într-o lume în care falimentele, abuzurile bancare, justiţiare, sociale, politice, economice, foametea, sărăcia, traficul de influenţă nu există. O lume fără dictatură militară, crime de război, corporaţii şi bancheri.

Unul dintre scopuri este cel de a "susţine dreptul fiecărui om de a progresa în societate fără a face rău celor din jur, lui însuşi sau acestei planete".

Pentru aceste scopuri, Occupy nu se opreşte la proteste, explică cei doi. "Mişcarea Occupy nu se limitează la a protesta pentru schimbare ci creează împreună cu toată lumea soluţiile către această schimbare. Această mişcare funcţionează ca un generator de soluţii pentru problemele din orice domeniu, folosindu-se de forţa şi expertiza tuturor", stă scris în manifestul Occupy România.

Mişcarea a fost însă îndelung criticată şi acuzată că promovează valori de stânga. "Promovează valori care nu reprezintă părerea majorităţii americanilor. Prezintă o apropiere mare de politicile. Politicienii care îi susţin vor avea de pierdut la alegerile din 2012", scria, într-un articol de opinie, un jurnalist de la Wall Street Journal, Douglas Schoen.