Principala eroare de judecată pe care au făcut-o specialiştii occidentali în cultura mayaşă când au calculat sfârşitul lumii prezis de învăţaţii poporului dispărut ca având loc "sigur" în 2012 a fost faptul că au folosit constanta GMT drept modalitate de coroborare a datelor din calendarul maya cu cele din calendarul gregorian, afirmă Gerardo Aldana, profesor asociat la Universitatea californiană Santa Barbara.
"Acest lucru a fost posibil din cauză că puţini specialişti în cultura mayaşă ştiu şi astronomie, şi epigrafie (n.r. disciplină care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor vechi), şi arheologie", crede profesorul. Acesta readuce în discuţie cercetările antropologului, epigrafistului şi lingvistului american Floyd Lounsbury,unul dintre foarte puţinii specialişti în istoria mayaşă care a ridicat altceva la rangul de informaţie cheie în interpretarea profeţiilor, nu constanta GMT.
"Astronomia a fost luată în considerare în trecut, e drept, dar nimeni a pus accentul pe Dresden Codex Venus Table, o combinaţie de calendar şi almanah, care clasează diferite date legat de mişcările planetei Venus", spune Aldana, citat de dnaindia.com. Iar dacă Dresden Codex Venus Table este luat în principal în considerare la calcule, data prezisă de mayaşi pentru sfârşitul lumii ar putea fi cu totul alta. Apocalipsa amâna cu cel puţin 50 de ani, dacă nu 100.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M