În prima jumătate a secolului trecut s-a descoperit că, dacă un epileptic inspiră dioxid de carbon, crizele lui erau mai puţin intense. Dioxidul de carbon face ţesuturile creierului mai acide, crizele de epilesie reducând nivelul pH-ului din creier.

Această constatare a fost cercetată pe bazele cunoştinţelor actuale de biologie moleculară, de către o echipă multidisciplinară folosind şoareci modificaţi genetic.

Cheia fenomenului a fost descoperirea proteinei ASIC1a la nivelul creierului, din categoria "canalelor ionice", cele care facilitează circulaţia între o celulă şi exterior.

Studiul arată că şoarecilor cărora li s-a suprimat gena acestei proteine au crize de epilepsie mai dese şi mai puternice.

ASIC1a nu pare a juca un rol în declaşarea crizei, dar atunci când începe criza şi scade pH-ul, o opreşte. Proteina pare să activeze neuronii de inhibiţie.

"Unul dintre lucrurile cele mai incitante ale studiului nostru, este faptul că pune în evidenţă efectele anti-epiletice importante ale acidului asupra creierului, lucru pe care îl ştiam de 100 de ani, dar pe care nu-l înţelegeam şi că identifică rolul major jucat de ASIC1a", a declarat Adam Ziemann, unul dintre responsabilii studiului.

Cercetătorii au recunoscut că va mai trebui mult timp până la punerea în practică a acestei descoperiri.