Eminescu: "Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, ci să se mântuie odată comedia"

"Şi acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat şi votat, articolele bugetului zboară şi sfârâie unul după altul ca spiţele de la roată sau de la vârtelniţă; [..]Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului (guvernului n.n.) să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile ... ş-atunci toate vor fi bune", scria Eminescu în Timpul.

Textele jurnalistului Mihai Eminescu se citează şi se citesc cu uimire, vizavi de actualitatea lor, la fiecare aniversare de-a poetului. Nici azi nu au fost uitate şi nici nu sunt mai puţin pertinente pentru România lui 2010.

Jurnalistul de 160 de ani şi-a făcut blog, pe Voxpublica, unde a postat deja câteva articole. REALITATEA.NET vă oferă, de asemenea, câteva pasaje din comentariile sale apărute în presă.

Eminescu şi-a început meseria de ziarist, de nevoie, în vara anului 1876. A fost jurnalist politic la cotidianul Timpul unde, în 1880 şi 1881 a fost şi redactor şef. Convingerile sale erau în acord cu cele ale conservatorilor dar, cu toate acestea, şi-a exprimat şi opinii care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, stârnind controverse.

„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi."

"Nu o utopie, o mie de utopii populau capetele generaţiei trecute, care-şi închipuia libertatea fără muncă, cultura fără învăţătură, organizaţia modernă fără o dezvoltare economică analogă. O serie de fraze ieftene, copiate din gazete străine, din scriitori de a doua mînă, din discursurile unor politici trăiţi şi crescuţi în alte ţări, a înlocuit şi înlocuieşte încă în mare parte silinţa de-a învăţa singuri; raţionamente străine, răsărite din alte stări de lucruri, înlocuiesc exerciţiul propriei judecăţi", scria acesta despre noua generaţie.

Când vine vorba de conducerea într-un stat, toate gândurile lui Eminescu se ordoneaza în jurul unei singure axe: naţiunea. Sistemul de guvernamânt care nu-si îndeplineste rolul de-a duce spre progres natiunea e un sistem rau si condamnabil: "Noi credem însa, ca un sistem, care, oricât s-ar îmbogati patriotii, are de rezultat moartea reala a unei natii, e tot ce se poate mai rău şi mai ucigaş ca sistem".

"Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra protivnicilor lor politici", nota Eminescu.

Despre năzuroşi: "Sînt în lumea aceasta oameni cari în limba originală şi energică a poporului nostru se numesc năzuroşi. Daca aceşti oameni au o părere, daca-ţi dau vreo povaţă, totuna ţi-este să le împărtăşeşti părerea sau nu, să le urmezi povaţa sau ba; pe ei tot nu-i mulţumeşti. Daca le dai, îi superi tot atît ca şi cînd le-ai lua. Năzuroşii îşi cheltuiesc jumătate dinviaţa lor întru a căuta noduri în papură şi a face ceartă de vorbe. Daca -i zici „tunsă", năzurosul răspunde „rasă"; dacai zici „fie şi rasă", el răspunde „ba nu, tunsă". Acuma, după ce că e năzuros de fel, închipuieşte-ţi să mai fie şi avocat, apoi ţin-te condei să nu te rupi la polemică de florile mărului. Aşa am păţit-o noi cu confraţii de la „Presa".

Eminescu a scris şi despre jurnalism: "Precum orice casă are cloaca sa, aşa şi ziaristica îşi are canalele sale de scurgere, pentru că orice tingire să-şi afle capacul şi orice om semenii ".

"Nu zicem că presa este totdeuna de rea-credinţă, mai întâi însă că aceşti oameni nu ştiu în faptă ce vor - sau nu vor ce ştiu. Viaţa internă a istoriei, în comparaţie cu exteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale greţoase şi adînci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoşi falduri şi dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga", mai scria acesta despre presă.