Ritualul de pasaj la Kremlin ne obligă la constatări devenite de rigoare. Prin repetarea truismelor şi practicarea în exces a spiritului speculativ intrăm însă în logica acelui filozof francez care susţine că, într-un climat de supracomunicare, verbul, singurul care dă sens frazei, riscă să nu se mai audă. În cazul nostru: ştim totul (sau nu) despre intenţiile lui Putin, despre noul preşedinte Medvedev. Bănuim, dacă folosim grila geopolitică germană, că Rusia este o democraţie particularistă cu care merită să ai relaţii economice, orice s-ar întâmpla.

Citeşte mai mult în Cotidianul