Revista economică britanică îşi pune problema necesităţii schimbării actualului sistem european de combatere a corupţiei prin introducerea unor mijloace care să funcţioneze într-adevăr.

Publicaţia arată că cel mai mare pericol în ceea ce priveşte corupţia este că populaţia se obişnuieşte cu acest fenomen şi nu mai crede în lupta anticorupţie. În ţări foste comuniste precum România presiunile dinaintea aderării la UE au încurajat elitele să mimeze înrolarea în slujba cauzei anticorupţie şi atât, ceea ce înseamnă că vechea metodă de a pune diverse condiţii pentru intrarea în UE nu mai funcţionează.

Mai mult, înfiinţarea structurilor anticorupţie şi formarea unui personal adecvat nu mai dă roade, pentru că înseşi aceste structuri sunt impregnate de oameni corupţi. În aceste condiţii, chiar organismele de monitorizare ale UE ar avea nevoie de o mai bună supraveghere.Actualele "benchmark"-uri (obiective de îndeplinit) se concentrează pe crearea unor instituţii formale şi nu pe impactul lor, argumentează The Economist. O soluţie ar fi găsirea unor mijloace mai bune de măsurare a eforturilor anticorupţie şi publicaţia propune chiar crearea unui post de comisar pentru lupta anticorupţie.

Mentalitatea Uniunii Europene despre corupţie este o problemă pentru guverne, mai ales pentru cele din noile state membre. Cel mai bun mod de combatere este ca progresele în acest domeniu să devină o condiţie pentru aderarea la UE, lucru care face să apară voinţa politică ce, mai devreme sau mai târziu, trebuie să aducă rezultate, scrie The Economist. Abordarea nu funcţionează însă, adaugă publicaţia. Eforturile anticorupţie stagnează sau se înregistrează chiar paşi înapoi. Ţări ca Slovenia, România, Letonia şi Cehia au închis sau au luat din prerogativele birourilor anticorupţie. Eforturile făcute de România şi Bulgaria, cele mai noi membre UE, sunt ineficiente. Croaţia, confruntată acum cu problema crimei organizate, se mişcă încet către UE.

Adevărul este că perspectiva aderării la UE încurajează elitele să ţină discursuri despre cauza anticorupţie, însă doar atât. Odată condiţia îndeplinită, presiunile se opresc. Eforturile de a forma oficialii şi de a se înfiinţa genul potrivit de structuri în statele foste comuniste par să aibă un efect prea mic sau chiar să nu aibă efect deloc, constată The Economist. Situaţia este caracterizată prin expresia "soluţia este chiar problema". Cu alte cuvinte, precizează publicaţia, agenţiile şi oficialii care primesc mijloacele de a combate corupţia sunt la fel de "răi" (slabi, corupţi sau incompetenţi) ca cei pe care îi urmăresc.

Aceste idei - aşa cum au apărut ele la un workshop din cadrul unei conferinţe internaţionale anticorupţie care a avut loc la Atena - ar trebui să-i pună pe gânduri pe oficialii europeni, scrie The Economist care o citează pe Alina Mungiu-Pippidi, unul dintre organizatorii conferinţei. Ea spune că, în unele dintre noile state membre UE sau cele viitoare corupţia nu este privită ca "o încălcare mai degrabă individuală a imparţialităţii şi a corectitudinii în guvernare", ci ca exact opusul:  un mod normal de distribuire a serviciilor publice către prieteni, aliaţi, clienţi sau şefi.