Dalia Octavia PUŞCĂ

Am plecat către "scenă" pe la 5 ani, am dansat, am cântat, am jucat teatru, apoi am prezentat spectacole. Ajunsă la o altă vârstă determinantă, cunoscuta adolescenţă, am început colaborari la ziare, radiouri şi televiziuni din Buzău.

De cum am depăşit un nou prag al maturizării şi am păşit prin torentele vedetismelor de Bucureşti, am fost urmarită de câteva ori de posibilitatea prezentării ştirilor. La 19 ani am făcut prima pregătire pentru ştiri, în TVR, cu Ilie Ciurescu, timp de aproape jumătate de an. Perioada asta n-ar fi existat în viaţa mea însă fără Aurora Andronache şi Ioana Bogdan. Însă am refuzat ştirile, am rămas membru al Trupei DP2, apoi am lucrat la 'Neaţa şi la Observatorul de la Antena 1 ca „fătuca” de la meteo, pentru a mă reîntoarce ulterior în TVR, la departamentul muzica-divertisment.

Marea dorinţa a copilăriei, anume să cânt şi să joc teatru, nu m-a părăsit însă niciodată. Şi s-a întâmplat ca, în acelaşi an în care mi-am luat inima în dinţi şi am intrat la actorie (prof. Catrinel Dumitrescu, Emil Hossu), să-l reîntâlnesc când aveam nevoia cea mai mare pe Ilie Ciurescu, care nu mi-a spus decât atât: „De data asta nu mai scapi”. Aşa că am devenit prezentator de ştiri la Alpha TV. Şi după experienţa de acolo, am ajuns la Realitatea.

Lucrând noaptea la Realitatea TV, am terminat facultatea de actorie, am realizat şi prezentat timp de doi ani la Alpha TV o emisiune medicală, am jucat în câteva spectacole, dar mai ales am „furat meserie” şi m-am perfecţionat în tehnica prezentării unui anumit fel de ştiri, proprii doar Realităţii TV. Atunci când apar pe sticlă şi le vorbesc oamenilor nu accept să nu fiu credibilă, să nu ştiu ce spun sau să nu am o opinie deja formată, să nu vreau sa fiu cât mai obiectivă, să nu-mi doresc să ajut cumva sau să aduc mai multă umanitate şi familiaritate... Devenirea mea a durat ceva şi va mai dura. Din toate motivele astea, adaugând însă şi nişte poezie, pot spune că cele două „scene” ale mele, atât ştirile, cât şi teatrul se aseamănă şi se întrepătrund şi mă ajută să mă definesc şi să mă creionez destul de complet. Iar Realitatea este pentru mine, într-o lume pragmatică, raţională, ceea ce a însemnat şcoala de actorie într-una spiritualo-ideală. Nu incercaţi să pătrundeţi sensul dacă nu am fost suficient de explicită, dar puteţi înţelege că e de bine!