Cristian Citre

Îmi amintesc cu drag de ultimii ani de liceu când m-am alăturat unei echipe de colegi entuziaşti care scoteau un ziar numai al nostru, al elevilor. Perplex – foaie periodică de minte, inimă şi... tupeu era vocea gândurilor şi trăirilor adolescentine ale unor puşti nemulţumiţi întotdeauna şi revoltaţi pe orice. Aveam doar şaptişpe ani şi mi-a intrat în sânge un microb care nu cred că va mai ieşi niciodată: jurnalismul. Povestea a continuat la facultate. În anul I eram la Cluj, unde studiam Jurnalismul şi Filosofia, şi m-am alăturat echipei care scotea un ziar al studenţilor – Carusel. Şi tot în anul I, împreună cu o mână de oameni, am scos o revistă – Semne – rezultat al unui parteneriat între Casa de Cultură şi Facultatea de Jurnalism.

În anul doi de facultate am făcut pasul cel mare – intrarea în presa  profesionistă. Am plecat din Cluj la Bucureşti şi m-am angajat la nou apărutul atunci Naţional TV. Acolo am învăţat şi am făcut de toate -  documentarist, reporter, redactor la ştiri externe, arhivist, producător package. După trei ani de ucenicie venise însă vremea să merg mai departe: am acceptat provocarea Realitatea TV. La început ca redactor la ştiri externe, iar apoi ca reporter pe politic. Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte Realitatea acestea ar fi dinamism, profesionalism şi muncă de echipă. Evenimentele se succed cu o viteză uimitoare, iar  deciziile trebuie luate la secundă. De multe ori filmarea se transformă într-o aventură care testează, uneori la limită, coeziunea echipei, însă nimic nu se compară cu sentimentul unui mission accomplished.

Jurnalismul nu este o meserie ca oricare alta: ori îţi place, ori renunţi.