Constantin Drăgan

Televiziunea a fost o surpriză foarte plăcută în viaţa mea. Povestea a început în 2007 şi de atunci provocările s-au ţinut lanţ. Mai întâi mi s-a propus să fac reportaje şi să ţin câteva rubrici în emisiunea "EU România". Apoi am realizat "Jurnal de Bord", "Cine Schimbă România" şi am alergat prin ţară dupa subiecte de reportaj pentru "Reporterii Realităţii". Preferaţii mei au fost întotdeauna oamenii obişnuiţi care fac lucruri cu totul şi cu totul neobişnuite.

În septembrie 2008 am fost întrebat dacă vreau să prezint ştiri... Evident, am acceptat. Aşa am descoperit cât de mult îmi place să povestesc toate evenimentele care se petrec. În presă lucrez de mai bine de 15 ani. Mai exact din iunie 1993. Am început prin a face radio în perioada în care oamenii învăţau ce trebuie să aştepte de la un radio... Se întâmpla la Radio Braşov. De atunci am mai trecut pe la Radio France Internationale, Radio Info Pro şi Radio Total, ca realizator de programe, animator şi director de comunicare. Multă vreme nu mi-am dorit să lucrez în televiziune pentru că mi se părea că sunt prea mulţi cei care contribuie la produsul final, deci riscul unor "greşeli omeneşti" este foarte mare. Pe când la radio, eu vorbeam, eu apăsam butoanele, iar dacă ieşea prost, sigur era tot vina mea. În schimb, în paralel cu radioul, am scris prin cotidiane, săptămânale şi pentru Agenţia France Presse.

Pe lângă toate astea, am lucrat 8 ani ca preparator şi apoi asistent de franceză la Universitatea din Braşov, am fost managerul unui grup de muzicieni africani şi al altor câţiva solişti (cu asta încă mă mai ocup în timpul liber), iar din 2000 sunt profesor la Institutul Francez din Bucureşti. Tot în 2000 am devenit şi corespondent în România pentru Radio CIUT FM din Toronto, Canada.

Cât despre şcoli, după cinci ani de Facultate de Litere, a urmat un an de Studii Aprofundate, iar acum mă străduiesc să închei un doctorat în literatură la Universitatea din Oradea.

Însă cea mai mare pasiune a mea este, de departe, bătutul lumii cu piciorul. Până acum am reuşit să străbat cu rucsacul în spate mai bine de 30 de ţări de pe patru continente. Aşa m-am îndrăgostit de Algeria, Malaezia, Singapore, Turcia şi Norvegia, am fost foarte dezamagit de Egipt şi Thailanda, m-au impresionat Statele Unite şi Rusia şi am descoperit ce plăcut e să mă întorc în Franţa, Italia sau Portugalia. Am stat rareori în hoteluri elegante, în schimb mi-am făcut zeci de prieteni cu care am continuat să vorbesc mult după ce m-am întors acasă. Citesc ghidurile turistice ca pe nişte romane de călătorie şi îmi place enorm să povestesc ce mi s-a întâmplat pe te miri unde.