Carmen UNGUREANU

Ar fi trebuit să fiu profesoară de fizică. Soarta a vrut altceva. Trebuie să recunosc însă că a fost mai mult decât îngăduitoare cu mine. La patru zile după ce am terminat facultatea m-am trezit angajată la o agenţie de presă (Mediafax). Nu ştiam ce înseamnă să fii reporter. Şi aproape că nu îndrăzneam să cred că eu aş putea vreodată să fac meseria asta.

La început a fost mai mult ambiţia de a le demonstra celorlalţi că pot face faţă provocării. Am învăţat meserie pe furate de la cei care aveau experienţă. Nimic nu se compară cu emoţiile pe care le-am trăit în ziua în care mi-am văzut prima ştire într-un ziar sau bucuria pe care am simţit-o când am auzit cuvintele scrise de mine, citite de Andreea Esca. Dar primul loc de muncă mi-a oferit şi alte oportunităţi. Am putut să lucrez pentru o staţie locală de televiziune (PRO TV Braşov), la radio (PRO FM Braşov), dar şi pentru un ziar central (Ziarul Financiar). Au urmat primul stand-up şi prima transmisiune prin telefon. Iar după câţiva ani de muncă, am devenit corespondentul de la Braşov al unei televiziuni naţionale (Antena 1), dar şi prezentator la staţia locală. În tot acest timp însă mă întrebam cum este viaţa în redacţia unei televiziuni naţionale. Şi din nou soarta a ţinut cu mine.

Recunosc că nu mi-a fost uşor să las Braşovul şi oamenii cu care am lucrat. Dar mă aflam în faţa unei noi provocări. M-am mutat în Bucureşti acum cinci ani. Şi am luat-o de la capăt. Mai întâi ca redactor şi apoi ca editor (Observator - Antena 1).

La Realitatea TV lucrez din 2005. Nici nu ştiu când a trecut timpul, pentru că lucrurile s-au succedat cu repeziciune. Am început aici ca redactor la teritoriu, apoi am coordonat corespondenţii din ţară. Îmi aduc aminte şi acum cu mândrie de jurnalul pe care l-am realizat împreună cu ei.

Acum sunt editor coordonator şi în fiecare zi, alături de colegii mei încercăm să dăm o imagine clară realităţii. Cred că am reuşit să ajung aici pentru că am mizat întotdeauna pe onestitate. Iar viaţa m-a răsplătit din plin. Am şansa ca în fiecare zi să decupez o parte din realitate şi să le-o arăt şi celorlalţi. Faţa frumoasă a vieţii sau partea ei tristă. Le privesc pe amândouă cu egală înţelegere şi le dau mai departe telespectatorilor.

Sigur, că mi-aş dori numai ştiri frumoase, cum sunt cele din emisiunea Realitatea All Inclusive, al cărei editor sunt. Numai că munca asta te pune uneori în faţa unor informaţii care, oricât de obişnuit ai fi cu meseria, te cutremură. Ridic însă ochii din calculator, îi privesc pe cei din jurul meu şi îmi dau seama că sunt între prieteni. Pentru că Realitatea TV a devenit familia mea. O familie mare alături de care mă bucur de fiecare lucru dus la bun sfârşit. În grabă, însă. Pentru că în câteva minute urmează un nou jurnal. O nouă realitate.