Anamaria LEMBRĂU

Cândva aş fi scris ,,cred’’, acum spun clar: ştiu că sunt unul dintre oamenii norocoşi . Am norocul să fac, dintotdeauna, lucruri care îm plac, în care cred sau pot crede cu uşurinţă, dar şi mai mare noroc am să tot întâlnesc oameni de la care pot şi am ce învăţa aproape că în fiecare zi. E mare lucru să ai şansa să mulţumeşti pentru asta!

În 2008 se fac fix 15 ani de când am de-a face cu presa. Radio şi TV. Ştiri şi divertisment. Deja (deşi cândva n-aş fi crezut că se poate) mai mult TV decât Radio. Deja mai mult Ştiri decât Divertisment (deşi am bănuiala că unii m-ar contrazice ..măcar să vadă cât umor – eventual al meu – a supravieţuit realităţii). Aşadar, am fost ştiristă la radio (vreo şase ani), am fost editor la principalul jurnal al unei televiziuni generaliste (Ştirile de la 19, Pro TV), am fost producător de divertisment (TEO, Pro TV şi ,,Gheorghe’’, Antena 1) şi m-am ..jucat la start-up de Romantica, am fost editor de jurnale la televiziune de ştiri ...şi încă mai vine câte-o beta la mine la editare dacă îmi rog colegii suficient de frumos.

Undeva pe la Sfântă Marie Mare fac 4 ani de Realitatea. Orice am făcut până acum şi orice aş face de acum încolo, ştiu: din punct de vedere profesional, Realitatea TV e the ride of my life. Poate suna uşor preţios, dar nu-mi vin la-ndemână alte vorbe care să spună un lucru extrem de simplu şi foarte important: aici m-am maturizat profesional. Câtă vreme domneşte Regele Argument Profesional (lungă fie-i domnia!), Realitatea TV este locul pe care îl recomand oricând şi cu căldură oricui crede în meseria asta. Mie prima!

În rest? În rest trebuie să fug la copii, că m-a pus păcatul să-mi imaginez că am să îi adorm mai iute cu o poveste despre spiriduşii care toată ziua au trebăluit şi trăit aventuri, iar de-nnoptat vin să înnopteze la băieţii mei în cameră, în lampa-căsuţă cu bec roş. Nici vorbă să-i ia somnul, ,,la din contra’’, aşa că îmi trebuie un plan B de ,,noapte bună, Petru şi Andrei’’! (ei sunt băieţii mei. Gemeni. Unul blond, unul brunet. Amândoi la vârsta la care îmi arată, în fiecare zi, că orice plan e numai bun de făcut..ghemotoc şi aruncat la gunoi. Şi iaca am ajuns şi la ceea ce este, de fapt, cel mai mare noroc)