În Port-au-Price s-au dărâmat 300 de orfelinate, ceea ce înseamnă că în jur de 3000 de copii au rămas în stradă. Ca să nu mai vorbim de numărul foarte mare de copii, ai căror părinţi au murit în urma seismului.
Soţii Racine spun că, dacă Dumnezeu i-a lăsat în viaţă, înseamnă că au o misiune. După cutremur şi-au transformat casa în centru de ajutor. Au hrănit sute de copii. "Am găsit copii pe străzi. I-am păstrat pe doi dintre ei pentru că nu aveau unde să se ducă. În Place Boyer avem copii între 0 şi 5 ani, care sunt disperaţi, nu au părinţi, nu au pe nimeni. Le ducem hrană, îi îngrijim aşa cum putem", a povestit Margarette Racine.
Banii şi proviziile li s-au terminat, iar soţii Racine, disperaţi că nu mai fac faţă să hrănească atâţia copii, au făcut apel la UNICEF. "Avem nevoie de mai mult ajutor pentru că oamenii sunt în suferinţă, sunt disperaţi, nu ştiu unde să caute sprijin", a mai spus Margarette Racine.
În mijlocul dezastrului, copiii şi-au păstrat inocenţa. Ei se joacă şi visează. Vor să devină mari fotbalişti.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M