În 1994, povestea Ionelei pare că se termină, într-o zi de toamnă ploioasă, cu o slujbă modestă în cimitirul din Pesceană,
Anii trec, familia se dezmembrează, mama Ionelei se mută la Constanţa, Ion, tatăl rămâne aici, să aibă grijă de gosopodărie. Bătrâneţea şi boala îşi spune cuvântul şi, în octombrie 2015, acesta moare. Tot o zi ploaioasă şi tot toamnă.
Se pare că Ion niciodată nu o uitase pe cea mică, el spunea mereu, că a fost îngerul pe care Dumnezeu i l-a dat la final şi că abia aşteaptă să o revadă, dacă nu s-a putut aici, măcar dincolo. Rudele mai spun că Ion câteodată privea în gol şi apoi mergea la cimitir şi se întorcea de acolo, liniştit.
Au decis să-l îngroape alături de Ionela. Au săpat mormântul fetiţei dând de siciriul vechi putrezit după 21 de ani. Au vrut să scoată rămâşiţele pământene ale Ionelei pentru a le reîngropa creştineşte alături de Ion. Dar…
Siciriul Ionelei era gol, două şosete, o cârpă şi o pereche de papuci. Toţi s-au speriat. Unde e Ionela? Ce s-a întâmplat în realitate? A venit poliţia, procuratura şi de aici au început speculaţiile.
„Spitalul a vândut-o. Ştiu eu sigur că atunci se vindeau copii. Ionela e bine mersi în Canada. Că se trăieşte şi cu Sida”, spuneau localnicii. Alţii şi-au aminit că au văzut-o odată trecând prin comună, acum câţiva ani dar abia acum au realizat că era vorba de ea.
Întregul material pe ramnicuvalceaweek.ro.
