Dinu Săraru, invitatul special lui Octavian Hoandră, a "disecat" realitatea românească, vorbind despre personajele bizare din mijlocul acestui popor şi despre influenţa acestora asupra întregii ţări.
"Eu aş fi găsit să scriu despre România şi fără dezastrul în care trăim. Să vă spun ca să puteţi înţelege, era un secretar de partid undeva prin Călăraşi, l-am întrebat cum merg lucrurile şi mi-a răspuns: "E mare debandare". Exact aşa este şi la noi, "mare debandare", chiar şi circulaţia din Bucureşti arată dezordinea în care ne manifestăm. Şi nu este de mirare, eu ştiu instituţii conduse de oameni care n-au condus până atunci nici măcar un centru de închiriat biciclete.
E tare greu să scrii romane. Marea mărturisire este: niciun rând din aceste cărţi despre ciocoii noi nu este rodul fanteziei mele. Nu există personaj care să nu aibă corespondent în realitate, îmi dau seama ce a fost în sufletul lui Eftimiu, care a dat un interviu în 1946 şi a spus cum vede lucrurile: "Dragă, m-am săturat de lichele. Vreau o canalie". Exact aşa suntem şi noi.
Unul îi făcea poezii mamei că a murit şi ea nu murise....e greu să ne dăm seama unde vom ajunge.
În fiecare zi asistăm la spectacolul jupuirii ţării de vie, parcă e o vită în câmpul din Bărăgan. Asta e singura iubire, iubirea de mai mult. Asistăm şi acum la vânzări de moşii întregi care nu erau ale lor", spune Dinu Săraru.
Vorbind despre foştii securişti care au ajuns să facă politică după Revoluţie, Săraru şi-a expus părerea, explicând faptul că românii ar trebui să îşi mai piardă din iluzii.
Săraru: "Vorbesc la televizor toată ziua şi nu pot face acord subiect cu predicatul...era unul din Banat, fusese chelner la nunţi şi a ajuns ministru de Interne. Mă îndoiesc că Securitatea alege oameni aşa proşti.
(...) Nici noi nu trebuie să ne iluzionăm la nesfârşit: aţi văzut cum s-a votat în ultimii 10 ani. Şi fibra acestuia popor s-a stricat...eu trăiesc cu ideea că această lume ţărănească, această civilizaţie rurală, nu poate să nu fie un popor ales cel din care s-a născut Mioriţa, refuz să cred aşa ceva".
