Dinu Patriciu scrie despre democraţia opiniilor, argumentându-şi polemica dusă în ultima săptămână cu Gabriel Liiceanu, apărat de Andrei Pleşu.
"Foarte puţini sunt cei care au rezistat prin protest. Şi mai puţini cei care au dovedit eroism adevărat. Mulţi doar botezăm acum schizofrenia altfel. Furat de orgoliu, cred că „Adevărul" devine ceea ce mi-aş dori să fie, un loc al dezbaterii oneste. (...) Pe forum, prin molozul comentariilor partizane sau, uneori, de-a dreptul imbecile, am remarcat unul concis şi inteligent, pe care îl văzusem şi la articolul meu de săptămâna trecută. „Subiect cu totul neinteresant. Punct". Are dreptate cititorul", scrie Patriciu în Adevărul.
Dragă Andrei, eu doar am povestit o întâmplare. Niciodată nu am vorbit despre competenţele prietenului tău. O fac şi o vor face cu siguranţă alţii. Adam Michnik l-a aşezat exact la locul lui în insectar. Nu trădător, nu procuror, ci menşevic, aproape bolşevic. A păcătuit printr-o nefilosofică generalizare („discriminare inacceptabilă" o numeşte Nicolae Manolescu în „România Literară"). Eu aşa am citit acum aproape 20 de ani „Apel către lichele", text destinat mai degrabă a se constitui într-un soclu pentru autor, decât să facă ceva bun pentru ceilalţi. Apoi, în viaţa publică, cu un ciudat şi paradoxal orgoliu nevertebrat, omul s-a pus în slujba golăniei. Aici măcar sper că suntem de aceeaşi parte a baricadei. Nu poate fi acceptată pervertirea societăţii româneşti de către nonvalorile din politică, prin corupţia instituţionalizată, prin încercarea inconştientă de a ne readuce la starea dinainte. Nu e vorba despre partizanat politic, ci despre viitorul ţărişoarei, cum o numeşti. E treaba intelectualilor oneşti să dezvolte anticorpii acestei maladii. Nu te poţi apăra prin participare, chiar şi nevinovată sau naivă. Poate crede prietenul tău că va putea avea justificarea post factum a lui Heidegger pentru apartenenţa la nazism şi proslăvirea Führer-ului. „Totul ar fi putut fi mult mai rău dacă unii oameni înţelepţi nu ar fi fost implicaţi". Nu cred în ruptul capului într-un astfel de argument. Albert Speer, arhitectul lui Hitler, spune simplu: „am greşit!" E mult mai demn.
Mi-ai spus odată că nu îţi poţi schimba prietenii la bătrâneţe. E omenesc, e de înţeles. Aşa îmi explic şi recitalul duminical de la televizor interpretat de Mozart alături de Salieri. Frumos gest!", încheie Patriciu.
Dinu Patriciu: "Liiceanu e menşevic, aproape bolşevic, s-a pus în slujba golăniei"
PUBLICAT
Vineri, 25 Februarie 2011 10:19
ACTUALIZAT
Vineri, 25 Februarie 2011 10:22
SURSA
REALITATEA.NET
Omul de afaceri i-a răspuns lui Andrei Pleşu, care îl taxase într-un editorial din Adevărul pentru atacul la adresa lui Gabriel Liiceanu.
Citeşte totul despre:
Adam Michnik, Adevărul, Andrei Pleşu, Dinu Patriciu, Gabriel Liiceanu, Hitler, Mozart
Dinu Patriciu înl critică pe Liiceanu, printr-un text despre Pleşu / FOTO: Grup RC







Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M