Anchetatorii susţin că, în perioada octombrie 2009 - februarie 2010, Cătălin Zlate, recidivist, şi Cristian Ciuvaţ au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat peste 40 de persoane, în scopul săvârşirii de infracţiuni informatice, prin atacuri asupra unor sisteme informatice si prin folosirea frauduloasa a datelor informatice, obtinând în acest mod beneficii materiale substanţiale.
Membrii reţelei au accesat fără drept sisteme informatice ale furnizorilor de servicii de telefonie prin Internet din ţări precum România, Rusia, China, Australia sau Peru, prin folosirea unui program scanner în scopul obţinerii datelor ( user şi parola pentru contul VoIP) şi au iniţiat apeluri de pe conturile VoIP către numerele cu suprataxă din ţări precum Austria, Zimbabwe, Bulgaria sau Somalia.
De altfel, spun anchetatorii, pentru apelarea numerelor cu suprataxă, membrii grupării au obţinut bonusuri, în funcţie de numărul de minute şi valoarea apelului pe minut (cu titlu de exemplu, la un tarif de 1 euro/ minut, câştigul era de 0,10 euro).
În cursul lunii februarie 2010, liderii grupării,Cătălin Zlate şi Cristian Ciuvaţ, au constituit o societate comercială, având sediul in Belize, şi au încheiat direct contracte cu deţinători de numere cu suprataxă, obţinând astfel un procent mult mai mare din valoarea apelului, prin eliminarea intermediarilor. Totodată, cei doi au utilizat această societate pentru a ascunde originea ilicită a sumelor de bani rezultate din activitatea desfăşurată.
Membrii grupării au efectuat, în maniera descrisă, milioane de apeluri către numere cu suprataxă din diverse state, iar valoarea totală a prejudiciului creat este de 11.000.000 de dolari, din care peste 500.000 de dolari reprezintă beneficiul realizat de către membrii grupării.
Aceştia au fost trimişi în judecată pentru iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, spălare de bani, acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, deţinerea fără drept a unui program informatic în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin.2 din Legea nr. 161/2003 şi cauzarea unui prejudiciu patrimonial prin introducerea de date informatice în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.
Dosarul fost trimis spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, se mai arată în comunicatul DIICOT.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M