Ovidiu Marincea, senior editor Realitatea TV:
”Pentru a înțelege mecanismul acestor șpăgi care s-au dat în dosarul Microsoft, care s-au dat de ani buni și se dau în mult mai multe domenii, trebuie să înțelegem un aspect: legislația americană pedepsește foarte grav companiile americane care sunt acuzate de acte de corupție și sunt pedepsite pe teritoriul Statelor Unite, în timp ce legislația europeană nu pedepsește o companie dacă săvârșeste acte de corupție, acea companie este pedepsită doar pe teritoriul țării în care face acte de corupție. Din cauza acestui fapt, a apărut în România, arhitectura intermediarilor, în toate domeniile, pentru ca aceste companii americane, de talie mondială, cum este Microsoft, să aibă ”mâinile curate”. După semnarea contractului cu Microsoft, aceste companii, ca Siemens, Fujitsu, Siveco, specializate pe hard sau pe software, au participat la licitații, a căror caiete de sarcini au fost scrise chiar de ei, pentru a putea ști exact ce să ofere, pentru că nu știa ministerul ce necesar există, și după câștigarea licitației, s-au plătit acele prețuri grosolane, mai mari decât cel real, pentru a primi șpaga prin off-shore-uri fiecare dintre beneficiari.
Microsoft livra marfa, dar cerea banii înainte. Intermediarul, pentru că nu avea bani înainte, care câștigase licitația, semna contractul cu statul român, îl factura, iar in baza facturii mergea la o bancă și apropo de bancă, o să vedem, în acest dosar, că e implicată și o bancă, care, prin metoda de factoring, garanta acei bani pe care îi dădea intermediarului, pentru a putea da acei bani, respectivele persoane din bancă, au primit și ele bănuțul la sacoșă. Acei bani mergea la beneficiar, care livra marfa. Tot acest sistem a fost protejat de foarte mulți miniștri, funcționari pentru că sunt foarte importante și vârful aisbergului și mijlocul pe care îl vedem astăzi, dar mai ales, baza formată din foarte mulți funcționari, care conduc mașini de sute de mii de euro, au case, terenuri, averi uriase, conturi în străinătate și pe care nu îi controlează nimeni. O să vedem în acest lot și miniștri care au semnat un act fără șă știe. Aceasta este o scurtă prezentare a mecanismului prin care s-au încasat acești bani, sub forma de șpagă, de la intermediari care mergeau spre bancă și către managerul multinaționalei din România, pentru că a renunțat la acel discount urias”.
Sorin Roșca Stănescu, senator PNL, fost director la ziarul ,,Ziua" :
”În esență, vorbim de o operațiune care a costat statul român, pe cetățenii României, cca. 1 mld dolari, din care, acum știm, că cca 40%, respectiv o sumă fabuloasă, 400 mil dolari s-au dus în spăgi, care, timp de zece ani, de când semnalam noi, de când s-a semnat contractul-cadru, s-au scurs în conturile, în general, din off-shore ale unor personaje politice. Infracțiunea a constat în vânzarea, la un preț mult mai mare decât prețul de la care puteau fi cumpărate, pe internet, a licențelor pentru utilizarea computerelor. În esență, despre asta este vorba. Au fost cumpărate la prețuri mult mai mari și pentru mult mai multe computere decât existau. Așa că, nu era deloc complicat, pentru autoritățile de la București, pentru PNA și pentru DNA, să descopere singure totul, nu aveau nevoie de firmele din Statele Unite, decât, eventual, ca să afle cum au intrat banii în conturile off-shore. În rest, totul putea fi făcut și a fost tratat la București”.
Mihai Pâlșu, jurnalist :
”O afacere de genul ăsta stă pe patru piloni, altfel nu se face. Primul este investiția guvernamentală, al doilea este protecția politică, ca în cazul de față era clar Guvernul, miniștrii de resort și oameni din Servicii Secrete – era afaceristul corupător, care, în cazul de față era Siemens România și acum, trebuia să mai vină și cei care dau banii, adica rețeaua care împarte mita și aici l-am descoperit, chiar atunci, pe fostul șef de la FSLI, Aurel Cornea, împreună cu și așa am descoperit că, de fapt, ginerele său era director la Siemens. Noi am făcut și o înaintare la Parchet, dar nu a interesat pe nimeni și apoi am început să scriem despre faptul că apar tot felul de firme noi, care vin și se duc în teritoriu și aplică exact aceeași schemă, adică vând licențe la diferite autorități locale. Eu și acum sunt convins că domnul Cozmâncă este în spatele acstei mari idei, pentru că el a fost șeful lui Cornea, înainte de 1989, mergeau foarte bine mână în mână lucrurile, pe acea vreme”.
Ovidiu Ohanesian, jurnalist de investigaţii :
”Aș vrea să subliniez un lucru. Se discută de niște contracte care au fost derulate în perioada 2001-2010. În 2014, ce a făcut Parchetul, ce au făcut Serviciile Secrete până acum? Pot să vă spun că personajul pe care doriți să îl contactați, să ne vorbească, a atras atenția Parchetului General, tuturor autorităților române și autorităților europene, a deschis chiar un dosar la OLAF, pe problema Microsoft, din 2004. Din 2004 a anunțat procurorii zi de zi, sunt sute, mii de mailuri, sute, mii de documente, are niște dosare imense, deschise pe problema aceasta, a șpăgilor și a modului în care lucrează Microsoft, prin intermediarii ei în România și cum au jefuit, nu numai bugetul de stat, ci și mincile firme care se ocupat de sowft. Printre altele, domnul acesta a acuzat Microsoft și colaboratorii acestuia, din România, că i-au furat propriul sowft, ei fiind producători de sowft, lucru dovedit ulterior. Ce au făcut procurorii atâția ani de zile? Au venit în 2014 să ne spună că s-a dat gaură de un miliard de euro sau este vorba de 400 de milioane, cum zice domnul senator, în perioada 2001-2010? Despre afacerea asta au apărut, în 2010, două cărți ”Microsoft, îngerul păzitor”, așa se numeau cele două volume, unde se descria cam ceea ce se întâmplă astăzi, încă din 2010. Au fost date tuturor autorităților române, au fost trimise în America și au fost date UE, ce s-a întâmplat din 2010 până acum? Procurorii noștri, a trebuit să aflăm de la ei, în 2014, despre niște găuri babane date la bugetul de stat, în perioada 2001-2010, cum Dumnezeu sau ce s-a întâmplat în 2014, nu știu. Ba știm că, probabil, au venit americanii, ne-au călcat pe cap, cum au făcut, de obicei, și ne-au forțat să spunem”.
Alexandru Căuțis, jurnalist de investigaţii :
”Este un elemnt pe care nu trebuie să îl pierdem din vedere, secretul bancar a fost salvarea tuturor afacerilor necurate ale Europei, pentru că off-shore-urile nu puteau fi forțate să dezvăluie ce se întâmplă cu banii ajunși în conturile lor. Din 2014, însă, există această posibilitate. Cred că una dintre motivațiile pentru care acum s-a putut declanșa scandalul, până la ultimul beneficiar, este această situație a off-shore-urilor, care nu mai sunt astăzi niște insule tabu. Dacă ar fi pornit ancheta mai demult, nu am fi știut ce șpagă a intrat în buzunarul unui ministru. Astăzi, în 2014, putem avea și dovada că acei oameni au beneficiat de bani, pentru că putem urmări ce s-a întâmplat cu acele șpăgi care au intrat în off-shore-uri și pe ce filieră au ajuns fie în conturile unor persoane private, fie au fost scoși cu sacoșa. Aș vrea să spun un lucru care nu s-a spus deloc, zilele astea. Nu am auzit, o dată, pronunțând pe cineva sintagma Corpul de Control al Guvernului. Oricare guvern, din cele acuzate, a avut un un Corp de Control. Corpul de Control ar fi trebuie să verifice aceste afaceri pe care le gira Guverul României. Din start, 2004 s-a stiut ca guv Ro a dat cu piciorul disc de 47% si evident, imediat trebuia sa se sesiz CC al guv ,condus la ac data de VP MUSCA si sa vada pe ce motivație a renunțat la acel discount, din partea Microsoft. Ulterior, s-au mai întâmplat niște lucruri pe care niciun Corp de Control, al niciunui Guvern, nu le-a investigat și anume: banii aceștia au fost furați sau șpaga a juns să fie luată de către un ministru prin intermediul unor firme subcontractante , care au mutat banii în off-shore-uri și de acolo au ajuns la miniștri. Niciodată, aceste firme subcontractante nu au fost obiectul unei investigații seriose”.
Într-o intervenţie telefonică în ediţia specială, un expert IT a precizat care erau obiectivele companiei Microsoft în România.
”În România, angajatorii Microsoft au învățat, în seminarii formale, finant de microsoft cum să mituiască obligatoriu, să folosească metode de propagandă, să opereze off-shoruri, plecând de la premisa că aceștia nu vor fi niciodată identificați”.
