Foto: bestweekever.tv

Topirea gheţurilor de la Polul Nord

Anul acesta a fost unul mult prea cald pentru cât poate suporta Polul Nord. Oamenii continuă să se certe cu privire la existenţa, sau inexistenţa, schimbărilor climatice, iar în acest timp, încălzirea globală îşi face de cap: în luna august două blocuri imense de gheaţă, de respectiv 5 şi 12 kilometri pătraţi, s-au desprins din calota glaciară a Oceanului Arctic. Aceasta reprezenta la momentul respectiv cea mai mare ruptură glaciară din ultimii trei ani.

Dacă oamenii nu au fost îngrijoraţi în vară, au primit în luna septembrie o veste şi mai urâtă: un alt bloc de gheaţă, cât o insulă, s-a desprins în Oceanul Arctic, aceasta fiind cel mai mare din ultimii 30 de ani. Blocul de gheaţă Markham, avea ''vârsta'' venerabilă de 4.500 de ani şi o dimensiune de 30.000 de metri pătraţi

Numai în această vară, calota glaciară s-a redus cu peste 130.000 de metri pătraţi prin desprinderile blocurilor de gheaţă. De asemenea, în primele luni ale anului o porţiune de aproape 260.000 de metri pătraţi din calota glaciară s-a dezintegrat.

Din cauza atâtor desprinderi de calote glaciare şi topiri ale gheţarilor, Polul Nord a ajuns pentru prima oară în istoria omenirii... o insulă, întrucât încălzirea globală a făcut posibilă circumnavigaţia Arcticii.

Măsurătorile de pe 26 august arătau că gheţurile de la Polul Nord mai au doar 2 milioane de mile pătrate, confirmând faptul că aceasta este cea mai mare topire a gheţurilor de când se fac măsurători.

Cernobâlul din Amazon

Milioane de litri de petrol nerafinat şi de deşeuri toxice, urmările unui program de extracţie, au distrus 1.700 de hectare de pământ şi au otrăvit râurile din Sucumbios, în nord-estul Ecuadorului, transformând regiunea Amazonului într-un nou Cernobâl.

În 2008, grupul ecologist Amazon Watch, a anunţat că peste 17 milioane de tone de deşeuri din petrol au fost aruncate în zone deschise, ducând la otrăvirea terenurilor şi apelor. Familiile care locuiesc în orăşelele de lângă jungle afectată e confruntă cu boli grave, precum cancerul de piele. Pentru ele, ca şi pentru junglă, totul este pierdut.

Gaura de ozon, cât America de Nord

Gaura de ozon de deasupra Antarcticii a ajuns la dimensiunea Americii de Nord în luna septembrie 2008, a cincea ca mărime de când s-a început monitorizarea ei, în 1979. Cea mai gravă pierdere de ozon s-a petrecut în 2006, când gaura a atins peste 18,34 de milioane de kilometri pătraţi,

Dezastru ecologic în judeţul Cluj

Dezastru ecologic în preajma unei cariere de piatră din comuna clujeană Călăţele, însă autorităţile nu au observat. Tonele de pietre şi nisip aruncate la întâmplare au distrus toată vegetaţia şi au ajuns chiar şi în apele râului Călata. Autorităţile locale habar nu aveau de dezastrul din zonă şi nici Garda de Mediu.

Poluări ale râurilor din ţară

Poluările râurilor din ţară au continuat şi în 2008, companiile vinovate nefiind speriate de posibilele amenzi sau, cel mai grav, de impactul asupra mediului. Astfel, în luna august, râul Săsar a fost poluat cu apă de mină, provenită de la societatea Remin, care a fost amendată.

Nici poluarea cu produse petroliere nu a lipsit în 2008. În noiembrie, două poluări cu ţiţei au fost semnalat lângă localitatea constănţeană Castelu, iar în septembrie, tot în judeţul Constanţa, pârâul Taşaul a fost umplut de produse petroliere. Să nu uităm nici de poluarea de pe Dunăre, din zona portului Bechet sau cea de pe râul Sabar. Iar acestea sunt doar câteva dintre ele.