Despăgubiri pentru masonii prigoniţi de comunişti

Şefii Masoneriei române, condamnaţi de comunişti, în 1953, la ani grei de închisoare, au  fost reabilitaţi la Tribunalul Bucureşti, potrivit Adevarul.ro.

Ileana Brătăşanu, fiica masonului Paul Brătăşanu - mort în penitenciar în 1956 - s-a luptat în instanţe, după decembrie 1989, să-şi reabiliteze părintele. De formaţie inginer, Paul Brătăşanu era proprietarul mai multor moşii în judeţul Olt.

El a ocupat funcţii importante în stat, cum ar fi director al Direcţiei Generale a Valorificării Bunurilor Statului din Ministerul Industriilor şi Comerţului (1925-1928), consilier la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, membru în Consiliul de Administraţie al CFR (1932-1933), director în Ministerul Economiei Naţionale (1940) şi a fost ales de mai multe ori deputat din partea PNŢ.

După venirea comuniştilor la putere, Brătăşanu, alături de alţi 16 lideri masoni români, a fost urmărit de Securitate. În 1953, toţi cei 17 au fost arestaţi. Bătuţi crunt în sălile de anchetă, ei au „recunoscut" legăturile cu mai mulţi diplomaţi străini, pe care i-ar fi introdus în lojile masonice române pentru a le ascunde activitatea de spionaj.

Chiar şeful masonilor, Constantin Bellu, a recunoscut, după ce a fost bătut cu bestialitate, că a furnizat informaţii serviciilor secrete ale SUA, membrilor Legaţiei şi misiunii militare americane.

Potrivit dosarului de anchetă, membrii lotului francmasonic au avut două întâlniri în care au decis sprijinirea cu bani (aproximativ 60 de milioane de lei) a organizaţiei Sumanele Negre şi ar fi contribuit şi la aducerea în ţară a regelui Carol al II-lea, în locul regelui Mihai.

„S-a considerat de către Tribunalul Militar că tatăl meu a furnizat informaţii colonelului Stacy Masterson şi generalului Gyer, din partea misiunii engleze, colonelului Anderson şi altor doi ofiţeri, din partea misiunii SUA, şi lui Raymond şi lui Prost, din partea delegaţiei Franţei, privind strategia de dezvoltare a reformei agrare", arată Ileana Brătăşanu.

Paul Brătăşanu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi s-a dispus confiscarea întregii sale averi. Inginerul a a fost batjocorit, torturat şi înfometat în puşcărie. În 1956 s-a îmbolnăvit grav şi a  decedat în închisoarea de la Piteşti, după şapte ani de detenţie.

La 19 noiembrie 1953, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat 17 masoni cu grade superioare la pedepse cuprinse între doi ani de închisoare şi muncă silnică pe viaţă. Pedepsele au fost date proporţional cu gradul pe care l-au avut în Masonerie.

Ei au fost acuzaţi că au procurat şi au transmis informaţii privind securitatea statului, mobilizarea economiei naţionale şi apărarea teritorială a Republicii Populare România agenţilor unor puteri străine, în scopul de a submina regimul de democraţie populară.

De asemenea, membrii lotului masonic  au fost acuzaţi de complicitate la crimă, de înaltă trădare, de delict de uneltire împotriva ordinii sociale şi delict de instigare publică. Şeful „lotului francmasonic", Constantin Bellu, era trecut în evidenţele Securităţii drept „Mare comandor al masoneriei RPR", deşi purta titlul oficial de Suveran Mare Comandor al Masoneriei Române. El deţinuse funcţia de Mare Tezaurar al Supremului Consiliu, iar la moartea lui Mihai Noradunghian, în 1951, a preluat conducerea masonilor.

Tribunalul Bucureşti a admis, în martie 2010, cererea Ilenei Brătăşanu prin care solicita să se constate condamnarea cu caracter politic suferită de tatăl său. Procesul a fost deschis în baza Legii privind condamnările cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.


Instanţa i-a acordat şi daune morale în valoare de 2.000.000 de lei (aproximativ 500.000 de euro), după ce a constatat că Ileana Brătăşanu nu a beneficiat, până în prezent, de măsurile reparatorii ale Legii privind drepturile persoanelor persecutate din motive politice în timpul dictaturii comuniste.